Dorina Maria HĂRĂNGUS
Poetului
Calc cu grijă printre cuvinte
să nu se amestece literele
sub respiratia mea
străină.
Cu tărîna versurilor tale pe tălpi
umblu prin toată casa
mintii mele
doritoare.
Visez blîndetea surîsului tău
si forta blîndetii sale
aplecate asupra
poeziei.
* * *
Esti multumit cînd suferinta se revarsă
clocotind din corpul perpelit
înfige cutitul adînc în crevasă
si vezi dacă pulsul mai bate aiurit.
Înfige-l cu sete de-o mie de ori
ascute-l din nou de bazaltul ratiunii
înjunghie-mă mîna tenace în zori
a zilei lumină mirate-ai minunii.
Răsuceste-i lama sclipitoare în rană
pielea e tot caldă (ai ratat?)
două aripi late de metal mi-atîrnă
de la avionul ce m-a survolat.
Otrava încăperii ascunsă zace-n pori
e amintirea clară ce a rămas de ieri
cinînd dintr-o vază mare cu flori
uitată acolo de-o sută de veri.
Eu nu simt nimic, acum ai aflat?
cînd m-am întins nebună dezbrăcată
trenurile toate surprinse-au deraiat
trecînd peste mine pe calea ferată.
Poti folosi ca tortură masina
să-mi tatuezi corpul cu pneul avid
pîn’ termini tu dau o fugă în China
să număr cărămizile rămase în Zid.
Să nu tresari cînd o să-mi mîngîi părul
si dai în tîmpla mea de ceva gol
(firesc la o femeie) e-amintirea
si gaura lăsată de pistol.
Te poti juca cu toate armele din lume
poti peste viată aici ca să rămîi
un singur lucru vreau să-mi juri de astăzi
că nu te vei atinge de călcîi.
