Lirica anglo-saxona
 
Seamus HEANEY (Irlanda)



 
 
 
 
 
 


Premiul Nobel pentru literaturã.
“Seamus Heaney scrie o poezie închisã, greu accesibilã neinitiatului, ea nu se adreseazã nici inimii nici mintii ci, într-un fel, le transcende pe amîndouã. Putini scriitori ai zilelor noastre au reusit sã redea atît de plin si bogat sentimentul Vietii trãite pînã în absolutul ei ultim, putini au lãsat în urmã o asa de pregnantã impresie de fecund, în cel mai pur sens al cuvîntului”. (John Banville)
“Seamus Heaney, mai mult decît oricare alt poet de la Wordsworth încoace, ne face sã vedem cã lumea exterioarã nu-i ceva în afara noastrã, ci e chiar substanta din care noi însine sîntem alcãtuiti”. (John Carey)
 

POMUL DORINTELOR

Cînd mã gîndesc la ea îmi amintesc de pomul dorintelor pe care
l-am vãzut într-o zi ridicat la ceruri cu tot cu rãdãcini si crengi

împroscînd siroaie de aschii,
de pãmînt, de sevã, de cuie si monede
ca dintr-o coadã de cometã

nãscutã deodatã si risipitã. Mi s-a pãrut cã vãd un chip
în aer printre crengi, trecînd cu norii ametitor
peste fetele noastre întoarse.
 

ZIUA NUNTII

Mi-e teamã.
Sunetul se sparge-n armura zilei
si toate imaginile se-nvîrt pe deasupra
deasupra undeva. de ce atîtea lacrimi,

de unde umbra aceea lungã pe fata lui
cum stã sprijinit de masinã? Vigoarea diminetii
creste cu fiecare val de invitati.

Tu cînti în fata tortului înalt
ca o mireasã pãrãsitã în altar
tu cînti. Nu stii sã opresti
ritualul lunar.

Cînd mergeam la amante aveam
sufletul ars de legende
mã lasi sãti atipesc pe sîni
în drum spre aeroport.
 

POEM

Iubire, pentru tine voi creste pruncul
ce mi se iroseste de-atîta vreme-n creier
si voi sãpa obraznic pînã cînd
pãmîntu-mi va vorbi din bãligar.

 În fiecare an voi semãna grãdina lungã
     voi pune un rînd de iarbã cît sã înalt un zid
si s-alung ciugulitoarele gãini.
În fiecare an va cãdea iarba.

 În pãmîntul setos voi arunca
      febril si umed rînduri curgãtoare
Toamnã de toamnã voi încinge dansul,
acelasi, printre buruieni amare.

Iubire, pentru mine vei creste pruncul
ce-n limite fragile va continua sã ardã
iar lumea s-o asezi în alte puncte,
fixeazã cercul în patru zãri si-o brazdã.

(Traducere si prezentare de Monica RÂPEANU)


Home