ARTE POETICE LA ROMÂNI (XX)
I. HELIADE-RĂDULESCU
(1802 – 1972)
REGULILE SAU GRAMATICA POEZIEI
(fragmente)
VIII. Epice si dramatice
B. Dodecasilabul
Acesta este un vers plan de douăsprezece silabe si isoton cu cel trunchiat de unsprezece. Cesura lui este drept la mijloc printr-o vorbă plană. Bolintineanul ne dă un model de cel mai perfect ritm acestei spetie, în Fata pe patul mortii:
Că robu que cîntă / amar în robie,
Cu lantul de brate / în aer duios;
Că rîul que geme / de rea vijălie
Pe patul durerii / eu cînt tînguios
Măsura acestor versuri este iambică. De va lua versificatorul de măsură trocheul, se cuvine a tinea această măsură pînă în capăt la începutul fiecăruia vers.
Acest ritm tine de poezia lirică; sînt însă versuri de douăsprezece silabe, compuse de un emistih de cinci si altul de sapte silabe. Acestea sînt nerimate si se cuvin mult la tragedia clasică si la ode, ca cele următoare:
Bellice popol / ai Libertătii filii,
A ta credintă / si marea-ti fermitate
Culorile-si înaltă / spre cer de pace
XIV. Iambi
Iambul, ca pede1, se compune, cum am arătat, din două silabe, prima scurtă si a doua lungă.
Se zic însă iambi sau iambici generii de versuri în care predomină măsura sau pedele iambe. Astfel sînt în poezia noastră alexandrinii de patrusprezece silabe, cînd se termină în vorbă plană sau în pede troheu, si de treisprezece silabe cînd se termină în vorbă trunchiată.
Se zice ca Archilochu, în imînie, exprimîndu-si furoarea sa în tonul natural în asemenea circumstante, dete începutul iambului.
În adevăr că această măsură vine spontaneu omului în muomentele sale si este asa de natural încît un orator, un scriitor de istorie si de stiinte e nevoit a se feri de dînsa ca să nu treacă de afectat scriind proza în versuri.
Iambii, pentru actiunea si vivacitatea ce presentă, fură adoptati în teatru. Tragedia si comedia si însusi satira se serviră de dînsii.
Cele mai mari versuri iambe sînt de opt pede. Cele de mijloc de sase.
Horatiu zice că iambul e născut pentru actiune si propiu pentru dialog.
Cele mai mari sau mai lungi versuri iambe sînt de opt pede sau de saisprezece silabe. Cele de mijloc au sase pede, ce să zic si lirice si tragice si cele mici descind pînă la patru pede.
Vorba sau numele iambu derivă de la ios, ce însemnează venin si prin urmare iambu sau iambicu va să zică veninos. Satira, imprecatiunile, blestemele, injuriile se dau naturalmente în iambi. [...]
[1831]
I. Heliade Rădulescu, Opere, II, editie îngrijită de D. Popovici, Fundatia pentru literatură si artă, 1943.
1 Picior, (n.ed.)
