POEZIE FRANCEZĂ

Henry de MONTHERLANT
(1896-l972)

Vesper

Stadionu-i doar singurătate si tăcere. Reflectoarele se sting
rînd pe rînd.
Ferestrele vestiarelor împreună dintr-odată. Se stinge ceva ca
un gînd,
Doar un băiat aruncă discul în noaptea care cade mută.
Pe boltă urcă, luna plină. Doar siluete, lui e clară.
E singur si în suflet simte o pură muzică pierdută.
Efortul de folos nu-i este, iar frumusetea o să moară.
Ca-ntr-un vechi rit aruncă discul spre alba roată selenară.
Oficiant al Zeiei-Mame, corist în imensa natură,
Atît de singur, făcîndu-si acolo rugăciunea pierdută si pură.

 

În româneste de Ion ROSIORU