ÎN OCEANUL CERESC

Mari nouri fumegosi, împãnati
microcontinente noroase cu golfurile lor,
    arhipelagurile, mãrile lor interioare

Într-o clipã trec cele douã Americi încet
    apoi coasta bretonã, estuarele, promontoriile,
    peninsulele ei

Pãdurile sînt figurate de un creion mai dens

Vara dominã pe bordurile luminoase, transparente

ARBORELE

Sumbru, stufos, verde    sumbru, frunzisul
– Un cer gri ghicit deasupra –
Esti ca ascuns în poala arborelui,
În sînul sãu matern de copac copt

Nici o lipsã de tropice, de insule, de Pacific
Vigoarea arborelui urban
– Esentã dintre cele mai banale
(ca pisica de jgheab);
Paltin, tei sau simplu castan
Cu nimic mai prejos de cele exotice
Prin bogãtie, lustru, umezealã

În el te legeni în gîndire, îti faci un hamac
Ploaia îl fortificã
pentru o varã posibilã el adunã umbrã,
Contra secetei, fortã vlagã rãcoare


HOINAR SOLITAR

Atîtea broderii; basmale, ghete, corale rosii
si albastre, saluri, conventii si cuverturi
Atîtea sezlonguri

Opere profane si sacre, romane,
poeme, gramatici, tratate, biblii, atlase,
herbare, dictionare

Atîtia prieteni, amanti, pierduti, femei, iubiri
stinse, extaze adevãrate sau închipuite, vieti
– atîtea suflete separate de corpuri

Atîtea umbre si morminte de marmorã sub arbori,
atîtia platani, platouri vîntoase
Atîtea spectre ne însotesc

Noi cu grãmada în duminici pe autostradã, pe plaje,
înghesuinde-ne la piatã – în orice locuri de întîlnire;
piete pietroase pãrãsite, maluri de fluvii,
teatre, arene, hipodroame

Pe cînd viseazã hoinarul la crepusculul grãdinilor
pustii
Luna în fiecare noapte, vizibilã sau nu, se învîrte se învîrte
pe ea însãsi
Ca si pãmîntul si noi însine grãmadã pe rotunzimea ei


DISTANTAT

Toatã aceastã miscare, lumina, fluviul, navigatia,
    trenuri si trãsuri
Zgomotul circulatiei, cãldura
    unei primãveri precoce ne solicitã,
    capteazã atentia, aptitudinea gîndirii
X a murit ieri, cum sã te reculegi?

Mãcesul curãtat la nivelul balconului
    dã muguri de frunze, va înflori

E momentul de a oferi zambile
Aglicele în grãdinã au înflorit
    înainte de vreme

Timpul se ambaleazã, cum sã-l ajungi din urmã?
Bilanturi rãmîn de fãcut, declaratii de impozit,
    curãtenii de primãvarã

Anotimpul o coteste, ne-o ia înainte


ÎMPLINIT

Ca o barcã pe apa lucioasã netedã
Ca un vis de fericire
Ca un suflu pe o fãclie
O frazã lungã se urzeste

Si cu inima reînvigoratã
Noi plutim din val în val
În voia piscului dorintelor noastre

(Traducere de Al. HUSAR, din Autre Sud, decembrie 2001, nr. 15)

Home