POEZIE HISPANICĂ

Miguel HERNÁNDEZ
(Spania)
Opinca goală

Pe la cinci ianuarie,
De fiecare dată, puneam
opinca mea de căprărie
rece la geam.

Si se găseau zile
în care dădeau jos usile,
opincile mele goale,
opincile mele singurele.

Niciodată n-am avut pantofi,
nici costume, nici cuvinte:
mereu am avut refuzuri,
mereu necazuri si capre.

M-au îmbrăcat sărăciile,
mi-a lins trupul rîu,
si de la cap  la picioarele
iarbă am fost la rouă.

Pe la cinci ianuarie,
spre sase, eu vroiam
ca toată lumea să fi fost
un magazin de jucării.

Si la începuturile diminetii
Cotrobăind prin grădină,
Opincile mele fără nimic
Opincile mele  singurele.

Nici un rege înscăunat n-a avut
curajul, n-a avut chef
să vadă încăltarea
de pe geamul meu sărac.

Lumea regală,
lumea cu încăltări
a rîs cu poftă
de opincă mea crăpată.

Am plîns de furie, pînă
ce am acoperit pielea mea cu sare,
pentru o lume de bani
si cîtiva oameni din miere.

Pe la cinci ianuarie,
din încăpătinarea mea
iesea.

Si spre sase, privirile mele
găseau la usa
opincile mele înghetate,
opincile mele singurate...

 

Traducere din spaniolă de Mario CASTRO NAVARRETE