José Luis HIDALGO

José Luis Hidalgo (1919-1947), născut în Torres (Santander). Studii de pictură în Valencia si Madrid; excelent pictor, mai ales poet. A murit într-un sanatoriu din Madrid. Cărtile sale: Raiz, Los animales, Los muertos (două editii) – (Rădăcină, Animalele, Mortii).

Frumusetea
Arde în noapte frumusetea
lucrurilor ce nu se văd,
si cenusa se revarsă
pe linistea firei lor.
Zeul ascuns ce ne veghează
calcă în ea cu pasul său;
urma-i de-o clipă se calmează
cînd se crapă de ziuă.
Sînt poetul. Mă întreb:
Ce este cel ce-n noapte simtii arzînd?
Privisc mîinile mele, ametit,
si nu-l pot întelege.

 

Rugă în tăcere

Cînd stau întrebător, si, deodată,
ridic la Tine ochii mei si tac,
atunci esti, Doamne, Tu cel ce m-asculti
eu îti vorbesc.

Lumina creste-n sufletul meu dulce,
si-n ea e corpul meu iluminat
ca mort în Tine, cînd mă tii
pur si alb.

Tăcerea e, Doamne, ca si moartea,
si numai mort asculti plînsetul meu.
Ascultă-mi tăcerea: desi sînt încă viu
si întrebător.

 

Rug de iubire

Această zi ce vine la pe buzele mele
storcînd sucul ei de aur,
udă sufletul meu în trista-i frumusete
si-l îmbată în cu vise nedeslusite.

Totul sfîrseste în lumina sa galbenă,
Se sterg amintirile, si ale altcui
îmi par mîinile pe care le ating
îmi par lucrurile pe care le plîng.

A nu gîndi în la frunzele care suferă
si a uita durerea tulpinilor lor,
A nu sti dacă norii ce se nasc
revin dintr-o obscură reîntoarcere.

Ci să simti în a simti în piept, aprins
de vîntul ce aduce toamna,
un rug de foc, care, voios,
arde lumea cu o iubire nebună.

Traduceri de Al. HUSAR