POEZIE GERMANĂ CONTEMPORANĂ

 

Arno HOLZ
Tristi stropi picurati

Afară valurile.

Singuratecă casa, monotonă,
la fereastră
ploaia

Înapoia mea,
tictac,
un ceas,
fruntea mea
lipită de geam.

Nimic.

Totul a trecut.

Cenusiu cerul
cenusie marea
si cenusie
inima
            
Durere

Să te iert? Eu?  Pe tine?
De mult.
Am făcut-o înainte de a sti.
Dar să uit? Să uit?...Oh, dacă as putea!

Adesea,
în mijlocul luminii soarelui,
cînd sînt vessel si “nu mă gîndesc la nimic”
deodată,
aici,
cenusie stă în fata mea,
…ca o broască!

Si totul, totul mi se pare iarăsi anost. Anost si dezolant.
Toată viata.

Si eu sînt trist. Trist cu privire la tine… si la mine