POEZIA AMERICANĂ A TRECUT ÎNTOTDEAUNA
PRIN PERIOADE DE EXPERIMENTARE SI FECUNDITATE
Dialog
cu poetul american John HOPPENTHALER
V SCURTĂ PREZENTARE BIO-BIBLIOGRAFICĂ
Poeziile lui John Hoppenthaler au apărut în Ploughshares, The Southern Review, New Letters, în antologia September 11, 2001: American Writers Respond / 11 Septembrie, 2001: Scriitori Americani Răspund, precum si în alte reviste si antologii. Primul său volum de poezii se intitulează Lives of Water / Vieti de Apă (Carnegie Mellon University Press, 2003). John Hoppenthaler publică recenzii, interviuri si eseuri cu regularitate în Arts & Letters, Chelsea, Bellingham Review, and Pleiades, si lucrează ca editor de poezie pentru revista literară Kestrel. La momentul actual, John finalizează o colectie de eseuri literare dedicate operei poetei Jean Valentine, care va fi publicată de Wesleyan University Press. A predat cursuri de creatie literară la diverse universităti si colegii, si a beneficiat de burse scriitoricesti de la West Virginia Commission on the Arts, The Virginia Center for Creative Arts, si West Virginia University. Locuieste în New York, unde lucrează ca asistent personal al scriitoarei Toni Morrison.
V CUM V-ATI DESCRIE OPERA POETICĂ ÎN CEEA CE PRIVESTE TEMATICA, STILUL SI CREZUL ARTISTIC?
Mă interesează în mod deosebit complicitatea pe care fiecare din noi o avem cu restul lumii si cu universul, si modurile în care ne putem salva. Temele care circulă cel mai des în poeziile mele sînt legate de despărtire, trecerea timpului, ritual si dorintă sexuală. Desi citesc cu plăcere poezii de tot felul, sînt atras în mod deosebit de cele care combină modul liric cu cel narativ, acordă atentie riguroasă tehnicilor si formelor poetice, convinge cititorul de existensa unei minsi poetice interesante si impredictibile si a unei urechi muzicale bune, si inspiră noi nuante interpretative cu fiecare lectură. Acestea sînt cîteva din calitătile la care aspir în propria-mi poezie si pe care le admir în poeziile pe care le selectez spre publicare în Kestrel.
V CE NE PUTETI SPUNE DESPRE EDUCATIA DUMNEAVOASTRĂ CA POET? CE ALTI SCRIITORI SAU ARTISTI V-AU INFLUENTAT OPERA SI FORMATIA LITERARĂ?
Mă număr printre norocosii care au avut ocazia să studieze si se lanseze sub îndrumarea unor poeti si profesori extraordinari. Printre acestia se includ: Dan Masterson, John Allman, William Heyen, Anthony Piccione, Dave Smith, Gregory Donovan, Michael Waters, James Harmes, David St. John, Jean Valentine. Fiecare din ei mi-a pus la dispozitie o perspectivă poetică unică, fără a încerca însă să mă plăsmuiască după chipul si înfătisarea lor; clonarea e una din cele mai periculoase tentatii pentru un professor-poet si sînt norocos că n-am fost subiectul unor asemenea experiente. Pe de altă parte, trebuie să recunosc că un mare număr de poeti au si au avut, peste ani, un impact deosebit asupra vietii mei scriitoricesti; printre acestia se numără: Emily Dickinson, Theodore Roethke, James Wright, Richard Hugo, Maxine Kumin, Galway Kinnell, Gwendolyn Brooks, Robert Lowell, Michael Waters, David St. John, Jean Valentine, Frank O’Hara, precum si cintaretii Neil Young, Van Morrison, Bob Dylan si Lucinda Williams.
V CE ATI DORI SĂ STIE CITITORII DESPRE POEZIA PE CARE ATI ALES-O SPRE A FI TRADUSĂ ÎN ROMÂNESTE?
„Peliculă de Familie” este o elegie pentru unchiul meu, Ewald Bagi. Părintii mei s-au născut în Germania, dar au trăit în tinerete în România. Mama mea a fost crescută de bunicii ei, în Timisoara si. la rîndul ei, a avut grijă de fratele mai mic, Ewald. Cu multi ani în urmă, cînd eram copil încă, fratele ei a murit într-un accident în timp ce lucra în grădină si depresiunea adîncă si înfiorătoare în care a căzut atunci mama m-a speriat cumplit. În cele din urmă mama si-a revenit, dar pentru mult timp eu n-am putut să scutur din memorie amintirea acelor vremuri. Am scris poezia în speranta unui sentiment de finalitate, de eliberare de sub relmul memoriei. Si am ales pescuitul drept metaforă pentru această dorintă de a marca un sfîrsit.
V CUM VEDETI STAREA POEZIEI AMERICANE LA ORA ACTUALĂ?
Cred că ne aflăm într-o perioadă fertilă pentru poezie. Poezia americană a trecut, întotdeauna prin perioade de experimentare si fecunditate, urmate de perioade în care aceste experimente au fost subsumate, cu zgomot si rebeliune, „centrului,” care le-a „stabilizat”, consolidîndu-si si deversificîndu-si astfel propriile edificii. În multe privinte, acest proces este asemănător cu ceea ce se petrece în lumea muzicii americane. Vezi exemplul muzicii Afro-Americane din anii ’50. Ne-a trebuit un Elvis Presley ca s-o transforme pe gustul celor care o considerau primejdioasă, dar acum e complet încorporată în spiritul nostru muzical. Acelasi lucru se întîmplă la momentul de fată cu hip-hop-ul si rap-ul. Pe măsură ce grupuri de cîntăreti albi o transformă în propria lor muzică, hip-hop-ul si rap-ul îsi pierd prospetimea si stamina si virează spre centru. Si o nouă perioadă experimentală va incepe în curînd. Întorcîndu-ne la poezie: asistăm, de cîtva timp, la explozii de miscări si curente poetice care au fost multă vreme invizibile centrului. Aceste noi influente (care nu sînt întocmai bine primite de multi dintre poetii americani de reputatie) ne vor învigora poezia pînă cînd, extenuate, vor fi înlocuite cu următoarele valuri experimentale. Un alt aspect interesant în ceea ce priveste poezia Americană contemporană: n-am avut niciodată mai multe publicatii literare, mai multe edituri literare, un interes mai activ în programele de creatie literară, decît acum; si interesul în poezie s-a extins în mod uimitor în ceea ce priveste cenaclurile si grupurile de poezie, poezia “vorbită” (“spoken poetry”) si asa mai departe.
V CÎT DE FAMILIARIZAT SÎNTETI CU POEZIA EST-EUROPEANĂ CONTEMPORANĂ?
În ultimii ani, mai mult ca oricînd, am avut ocazia să citesc, în traducere, poezii apartinînd unor poeti români si altor poeti est-europeni. Nina Cassian, Daniela Crăsnaru, Iona Ieronim, Lidia Vianu si Carmelia Leonte sînt doar cîtiva din autorii ale căror poezii (majoritatea în minunata traducere a lui Adam Sorkin) mi-au îmbogătit lista de lecturi.
Interviu si traducere realizate de Mihaela MOSCALIUC
V SCURTĂ PREZENTARE BIO-BIBLIOGRAFICĂ
Poeziile lui John Hoppenthaler au apărut în Ploughshares, The Southern Review, New Letters, în antologia September 11, 2001: American Writers Respond / 11 Septembrie, 2001: Scriitori Americani Răspund, precum si în alte reviste si antologii. Primul său volum de poezii se intitulează Lives of Water / Vieti de Apă (Carnegie Mellon University Press, 2003). John Hoppenthaler publică recenzii, interviuri si eseuri cu regularitate în Arts & Letters, Chelsea, Bellingham Review, and Pleiades, si lucrează ca editor de poezie pentru revista literară Kestrel. La momentul actual, John finalizează o colectie de eseuri literare dedicate operei poetei Jean Valentine, care va fi publicată de Wesleyan University Press. A predat cursuri de creatie literară la diverse universităti si colegii, si a beneficiat de burse scriitoricesti de la West Virginia Commission on the Arts, The Virginia Center for Creative Arts, si West Virginia University. Locuieste în New York, unde lucrează ca asistent personal al scriitoarei Toni Morrison.
V CUM V-ATI DESCRIE OPERA POETICĂ ÎN CEEA CE PRIVESTE TEMATICA, STILUL SI CREZUL ARTISTIC?
Mă interesează în mod deosebit complicitatea pe care fiecare din noi o avem cu restul lumii si cu universul, si modurile în care ne putem salva. Temele care circulă cel mai des în poeziile mele sînt legate de despărtire, trecerea timpului, ritual si dorintă sexuală. Desi citesc cu plăcere poezii de tot felul, sînt atras în mod deosebit de cele care combină modul liric cu cel narativ, acordă atentie riguroasă tehnicilor si formelor poetice, convinge cititorul de existensa unei minsi poetice interesante si impredictibile si a unei urechi muzicale bune, si inspiră noi nuante interpretative cu fiecare lectură. Acestea sînt cîteva din calitătile la care aspir în propria-mi poezie si pe care le admir în poeziile pe care le selectez spre publicare în Kestrel.
V CE NE PUTETI SPUNE DESPRE EDUCATIA DUMNEAVOASTRĂ CA POET? CE ALTI SCRIITORI SAU ARTISTI V-AU INFLUENTAT OPERA SI FORMATIA LITERARĂ?
Mă număr printre norocosii care au avut ocazia să studieze si se lanseze sub îndrumarea unor poeti si profesori extraordinari. Printre acestia se includ: Dan Masterson, John Allman, William Heyen, Anthony Piccione, Dave Smith, Gregory Donovan, Michael Waters, James Harmes, David St. John, Jean Valentine. Fiecare din ei mi-a pus la dispozitie o perspectivă poetică unică, fără a încerca însă să mă plăsmuiască după chipul si înfătisarea lor; clonarea e una din cele mai periculoase tentatii pentru un professor-poet si sînt norocos că n-am fost subiectul unor asemenea experiente. Pe de altă parte, trebuie să recunosc că un mare număr de poeti au si au avut, peste ani, un impact deosebit asupra vietii mei scriitoricesti; printre acestia se numără: Emily Dickinson, Theodore Roethke, James Wright, Richard Hugo, Maxine Kumin, Galway Kinnell, Gwendolyn Brooks, Robert Lowell, Michael Waters, David St. John, Jean Valentine, Frank O’Hara, precum si cintaretii Neil Young, Van Morrison, Bob Dylan si Lucinda Williams.
V CE ATI DORI SĂ STIE CITITORII DESPRE POEZIA PE CARE ATI ALES-O SPRE A FI TRADUSĂ ÎN ROMÂNESTE?
„Peliculă de Familie” este o elegie pentru unchiul meu, Ewald Bagi. Părintii mei s-au născut în Germania, dar au trăit în tinerete în România. Mama mea a fost crescută de bunicii ei, în Timisoara si. la rîndul ei, a avut grijă de fratele mai mic, Ewald. Cu multi ani în urmă, cînd eram copil încă, fratele ei a murit într-un accident în timp ce lucra în grădină si depresiunea adîncă si înfiorătoare în care a căzut atunci mama m-a speriat cumplit. În cele din urmă mama si-a revenit, dar pentru mult timp eu n-am putut să scutur din memorie amintirea acelor vremuri. Am scris poezia în speranta unui sentiment de finalitate, de eliberare de sub relmul memoriei. Si am ales pescuitul drept metaforă pentru această dorintă de a marca un sfîrsit.
V CUM VEDETI STAREA POEZIEI AMERICANE LA ORA ACTUALĂ?
Cred că ne aflăm într-o perioadă fertilă pentru poezie. Poezia americană a trecut, întotdeauna prin perioade de experimentare si fecunditate, urmate de perioade în care aceste experimente au fost subsumate, cu zgomot si rebeliune, „centrului,” care le-a „stabilizat”, consolidîndu-si si deversificîndu-si astfel propriile edificii. În multe privinte, acest proces este asemănător cu ceea ce se petrece în lumea muzicii americane. Vezi exemplul muzicii Afro-Americane din anii ’50. Ne-a trebuit un Elvis Presley ca s-o transforme pe gustul celor care o considerau primejdioasă, dar acum e complet încorporată în spiritul nostru muzical. Acelasi lucru se întîmplă la momentul de fată cu hip-hop-ul si rap-ul. Pe măsură ce grupuri de cîntăreti albi o transformă în propria lor muzică, hip-hop-ul si rap-ul îsi pierd prospetimea si stamina si virează spre centru. Si o nouă perioadă experimentală va incepe în curînd. Întorcîndu-ne la poezie: asistăm, de cîtva timp, la explozii de miscări si curente poetice care au fost multă vreme invizibile centrului. Aceste noi influente (care nu sînt întocmai bine primite de multi dintre poetii americani de reputatie) ne vor învigora poezia pînă cînd, extenuate, vor fi înlocuite cu următoarele valuri experimentale. Un alt aspect interesant în ceea ce priveste poezia Americană contemporană: n-am avut niciodată mai multe publicatii literare, mai multe edituri literare, un interes mai activ în programele de creatie literară, decît acum; si interesul în poezie s-a extins în mod uimitor în ceea ce priveste cenaclurile si grupurile de poezie, poezia “vorbită” (“spoken poetry”) si asa mai departe.
V CÎT DE FAMILIARIZAT SÎNTETI CU POEZIA EST-EUROPEANĂ CONTEMPORANĂ?
În ultimii ani, mai mult ca oricînd, am avut ocazia să citesc, în traducere, poezii apartinînd unor poeti români si altor poeti est-europeni. Nina Cassian, Daniela Crăsnaru, Iona Ieronim, Lidia Vianu si Carmelia Leonte sînt doar cîtiva din autorii ale căror poezii (majoritatea în minunata traducere a lui Adam Sorkin) mi-au îmbogătit lista de lecturi.
Interviu si traducere realizate de Mihaela MOSCALIUC
