PALIMPSEST. CRONOGRAF
 


Copil zburdam buiac în joc
printre copii de-o seamă mie –
Veneau iscoade cînd sosea
balaurul cu ochi de foc
trecînd zevzec peste cîmpie,
mîncînd jăratice, pufnind
pe nări, cu pălălăi de foc,
nouri de apă clocotită, trăgînd agale după el
siragul de trăsuri nemtesti
cu jupînite la feresti,
de strigau babele la noi
c-a venit vremea de apoi
si cărutasi, harabagii,
acei droscari si surugii
si rachierii precupeti
si cetele de tîrgoveti
umpleau medeanuri
cu mare zvon si de la lanuri
cei cu ciomege si cu coase
fugeau din sate mlăstinoase
uităndu-si pasca lor pe plită
că veneau “trinu” să-i înghită
si lighioanele-i de fier,
de bătea soarele-n eclipsă,
cum scria la Apocalipsă, –
cei priceputi în daraveri,
cei tîrnafeti si logofeti
care dînd iama printre-orbeti,
care tîrcoale prin ocoale
printre colibe si bordeie
si pe misei si pe miseie
să mi-i mai strîngă, să mi-i ieie
din mahalaua - n lutării
la trudă în nisipării –
Ciungii, ologii din războaie
si cei scăpati din ospicii
în cîrduri ca la haruspicii
de cersetori si cersetoare
cu mîini betege, rugătoare,
cu burti hrănite din strînsură
si mai stocite-n hal de ură –
cum scria-n cartea aceea toamna
din Păcurari la Prepadoamna,
din coltul Ulitei de Strîmbe
scurgeau oftînd în bărbi din drîmbe,
veneau desculti si goi din văi
cu toată cazna primăriei
de a-i mai culege de pe căi
si trecătorii la tot pasul
împiedicati în jalea lor
asa în valuri însirati
pînă-n pridvoare, afumati –
acele hudite de trupuri
în oblojeli, în cîrji si bîte,
sudalme cîte si mai cîte
pe sub lampadele aprinse
si printre care treceau tantosi
în larma lor, dreptcredinciosii,
grosi negustori si grasi boieri
împărtăsindu-le pomană
ale prisoase de dugheană
pomana cea de cuviintă
a fiecărui, după credintă –
Atîta huet care-a fost
nu s-ar mai scri de n-ar fi fost
nevolnici scosi de prin unghere
din dosul Rîpelor venea
la noul vad ce se zărea
unde cîmpia furnica
de cai si care si cărute
si fel de fel fete drăgute
cînd niste mesteri din Viena
sau de la Liov săpau santuri
înăltînd sleahuri de pămînt
si metereze ce mai: cînt –
si sutele de gură-cască
cu palma streasină la ochi
cercetînd valea să n-o pască
din gura lor, de rostopască
maluri lutoase ce s-au pus –
aibă-i în mila-i Cel-de-Sus,
de ceausei si de spătari,
de cărturari si corturari
venind în ceată cu alai,
prapori, icoane si fanare
preoti în mîini cu căldărusa
(cărora azi le-nchidem usa)
aghesmuind locomotiva,
balaurul cu ochi de foc
si vinetii coame de fum –
acel fiind Ucigă-l Toaca,
vorba diacului, precum
c-asa e joaca...