Mã smulg din amorteala norilor
ce îmi apasã
pieptul
încep sã alerg
repede
mai repede,
zbor înalt
zbor,
vreau sã scap
de apãsarea norului,
sã pot lovi norul,
sã sparg norul
sã-l omor pe pieptul meu
sã-mi ung sînii
cu cenusa lui,
sã poatã izvorî odatã
laptele
***
Plouã.
ne asezãm tãcuti pe trotuare
întinsi, drepti, goi...
ne despicãm burtile
sã se adape
otrava clocotitã-n noi
sã se înmoaie sîngele
sã se dilate carnea
si dintre oase,
mai înfloritor,
sã poatã rãsãri-n durere
spinii
***
între pietre creste apa – tulmultoasã-fecioarã
–
sãrutul copacilor
închide lumina
între douã strigãte
de cucuvea
îngerul adoarme
cu mîna în pãrul meu
Cald.
cald.
ard inimi de copaci
ard inimi
pentru a-mi reînvia
propria inimã