TINERI AUTORI

 

Vasile IFTIME

 

Retetă

 

Ce-ai spune

să inventăm o retetă de făcut pâine?

(Foamea noastră e altfel decât foamea lumii,

foamea lumii urlă la lună.)

 

Ingrediente:

1. Apă neîncepută.

Ochii, fântâni adormite.

Pe fiecare geană – o cumpănă,

pe fiecare cumpănă – buze.

Vom lua atât cât ne trebuie pentru plămadă,

patru guri pline.

Ai grijă, cea din adânc se adună pentru ceaiul de mâine dimineată.

2. Vise din cele mai coapte.

Doar asa pâinea va fi obraz de copil.

Uneori visele se topesc în fereastră,

alteori se lipesc de tavan

precum pistruii pe oul de curcă.

Sunt si vise care se amestecă cu funinginea noptii.

Le vom culege din aburi,

le vom desprinde cu grijă,

le vom despleti precum cânepa din urzeală.

Nu-ti face griji,

făina din două vise si apa din patru fântâni

sporeste mai mult decât drojdia.

3. În loc de sare, câteva fire de dor,

cât să nu ne uităm niciodată.

Gustă!

Vezi câte arome încap într-o singură îmbrătisare?

Aceeasi formă,

inimă,

palmă,

pâine.

4. Să o lăsăm să dospească

până vor creste mâini din fiecare fărîmătură,

până când vor creste cuiburi pe degete.

De-acum,

draga mea,

dragostea se coace cel mai bine pe vatră.

Sufletul, un cuptor ce-ncălzeste a soare.

Asteaptă.

 

 

Sunt un om al naibii de simplu

 

Sunt un om simplu, lume!

As putea spune, prost de simplu.

40 de ani s-au dus pe apa sâmbetei

fără să învăt măcar o lectie pe de rost.

Aparent, sunt la fel ca domniile voastre.

 

Am bibliotecă,

câteva mii de cărti elementare necitite,

iubiri neculese –

fructe crescute în pământ arendat –

singurătatea usucă buzele.

 

Lucrez la stat:

statul se face că mă plăteste,

eu mă fac că zbor. Astăzi am cucerit Grivita,

mâine îmi bag piciorul în ea redută.

Ascut creionul si desenez alte granite.

 

Am scris 6 cărti despre voi,

despre mine – niciun semn.

Este un lux să te pretinzi ,,fapt divers”

într-un oras mare,

este un abuz să-ti cauti loc de veci

într-un chenar negru, fie si pentru câteva zile.

 

Uneori primesc în gazdă,

dar voi îmi băgati sula în coaste

si mă alungati cu tot cu portretul bunicului.

Un scuipat pe obraz este un sărut de înger.

Nu-mi pasă.

Singurul lucru pe care nu se plăteste impozit este sângele.

 

Sunt un om al naibii de simplu.

De două ori pe zi îmi beau cafeaua din pahare de plastic.

Am o secretară mercantilă, amară si fără lapte,

mereu îmi cere două fise de zero, cinzeci,

uneori se blochează.

Ieri mi-a înghitit si biletul de troleibuz.

 

Mă îmbrac de la SeHas.

Astăzi port cămasă olandeză, bocanci rusesti si blugi Levi s

(cu apostrof)

Zbor, traversez Siberii, ascult muzică rock.

Noaptea mă învelesc cu cearsafuri în care înfloresc ghioceii.

Pijamalele mele au imprimeuri cu stele coapte,

în dreptul inimii – o lună cât o pălărie de răsărită.

Pe la cosmetician trec o dată pe lună:

mă tund, mă pensez, îmi pilesc unghiile,

las bacsis o singură dată.

O fată blondă, cu mânute arse, fără sprâncene,

decupează din mine ca din revistă,

fără anestezie.

 

Ce să vă mai spun despre mine?

Aparent, sunt la fel ca si voi,

doar că, dacă la domniile voastre

unu si unu face doi,

la mine nu are a face cât face,

pentru că la mine

în suflet si în tâmplă

se întâmplă

să iubesc.

 

Cam asa s-a dus pe apa sâmbetei jumătate de viată.

Acum, lume, respectuos îti întorc spatele.

Obrazul, pentru draga mea, înverzeste câmpie.