Ivan IGNATOV

*     *     *
Înalta reculegere a rămurisului.
Seriozitatea, temeinicia apei.
Voi, îngerilor ai căilor fără de lume,
O, învătati-mă
Tăcerea vietii!
Nu mă mai prind în joc.

*     *     *
De colo-colo zboară drăcusori si îngerasi,
Tăcerea glăsuie din înalt,
Făcîndu-ne din ochii mici de punctisoare
Ale dementei. Iar noi, copiii ei,
Îi crestem florile, le îngrijim,
Tăinuindu-le cu mare grijă.
Tu chiar să nu ai stire de ele?