Ana Isabel ILLUECA

(n. 1903), profesoară de spaniolă la Universitatea Natională din Panama, la Scoala de Arte si a Institutului National din Panama. Considerată la poetesa campesina panameńa pentru poezia sa de revoltă socială, impregnată de gustul tării si a simtirii tărănesti din Panama.

Absentă amară
Rîul trece si se duce cîntînd. Muntele rămîne, amintindu-si-l vesnic, si-l urmează cu dragostea sa (Tagore).

Plouă,
               plouă în sufletul meu;
picurii sînt înghetati
si-mi merg filtrîndu-se
prin poroasa argilă
din care au făcut vasul meu…

Plouă,
               plouă în sufletul meu
cu forta aversei…

O continuă picurare
de durere s-a îmbibat
cu tenace neînfrînare
pînă-n ultimul meu atom…

Ai simti moartea
de-ai atinge vasul meu,
pentru că-i sînt conturele
putrede si-nghetate.

Plouă,
               plouă si urciorul meu
distilează un suc amar
de cînd căzu absenta ta
peste el ca o aversă.

Ochii tăi
Porti deschise;
porti sincere
ca pentru a intra la cer…
Cîtă liniste si dulce calm
presimt eu
cînd mă ridic lent
din căldura desertului meu…
Porti deschise;
oaze
ale Sentimentului.
Spre ele zboară privirile mele
în timp ce rumegă cămila mea
iarba uscată a amintirii.
Porti deschise:
Sanctuar
în care sînt păstrate
atîtea vise.

Lasă ca biată
peregrină
cu picioare sîngerate si slăbite
să-si întoarcă durerea alba sa tunică
si amutită de liniste,
s-ajungă
si, în extaz sublim,
să-nchidă ochii săi spre interior.

Traduceri si prezentare de Al. HUSAR