Ion MARIA

vine întunericul

din camera cealalta

vine întunericul

vine noaptea

gramada peste mine

si ma gaseste

cu sufletul pîlpîind

si lumînarea stinsa

din camera cealalta

vine întunericul

vine tacerea

si ma gaseste nepregatit

cu sufletul iesit

mult în afara corpului

gata de-a fi pus

într-o carte

asteptare

vîntul îmi împinge

sufletul afara

pînza lui e prea mare

pentru corabia

acestui corp

si-un ucigas platit

abia asteapta

sa ma împuste

în cartea

pe care

tocmai o scriu

vîntul îmi scoate

sufletul afara

dar nu bat din aripi

nu cobor pînza jos

astept scufundarea

astept sa fiu îngropat

sub scris

* * *

dîrele ploii pe sufletul meu

precum ghiarele soarelui

pe acoperis

ploaia lasînd urme negre

mici fisuri pe unde diavolul

s-ar putea strecura

si numai aura cuvintelor

din carti

îl mai tine departe

dar pîlpîirea lor

e atît de slaba

încît ma tem ca

la venirea noptii

biblioteca se va prabusi

în sine