MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
ELISABETA ISANOS
8.VII.1941 (Bucuresti)
CRĂCIUN
Ce trup poate să aibă o idee?
Ca-n vesnica poveste de Crăciun,
Când în oglinzi de ape-ngheată tun
Un gând, ca Dumnezeu într-o femeie.
Băltoace albe, fete-nsărcinate;
Necunoscutul Tată nu apare,
Si totul este foame-n asteptare,
Tăcere, noapte si singurătate.
E plin de-un nimeni care prinde carne
În orice ciob de apă sau de sticlă,
Se catără pe cer o stea de tiplă,
Vestind că-nghetul are să se sfarme,
Oglinzilor li se va rupe apa,
Sub nări de câini va aburi născutul,
Pe un morman de frunze putrezite,
Irozii vin cu sabia si teapa,
Dar nimeni nu-l acoperă cu scutul:
Betoane, toate zările-s zidite.
MUTENIE
Am un cuvânt atingător de tine,
Nimic nu stiu mai mult decât atât,
Cuvântul atingându-te revine,
Mi se întoarce ca un pui în gât.
Profilul tău nebotezat cu nume
Îl văd în umbra zilei fulgerând;
Există-o siretenie a cărnii
Care rămâne liberă de gând.
Se frâng din umeri bratele iubirii,
Cum de pe puntea navelor cad resturi,
Îmbrătisez cu spini ca trandafirii,
Într-o ninsoare proaspătă de gesturi,
Un înger plin în care nu-s orbite
Si nici arcade ori adânci auzuri
Îmbrătisează fierul ruginindu-l;
Încremenit ca nava încleiată
În mierea gri a miezului de mare,
Atingător de tine-i doar cuvântul.
