MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
GHEORGHE ISTRATE
11.V.1940 (Limpezis – Buzău)
„TU, JOACĂ-TE CU PLEOAPA MEA“
Tu joacă-te cu pleoapa mea crăiasă
cu omul meu incert neterminat
albina-n trupul meu s-a dezbrăcat
de mierea ei fecioară si geroasă
în zalele sudorii si-n păcat
stă carnea mea întemnitată-n rasă
în sângele fosnind ca o mătasă
prin herbul casei mele-ngenunchiat
fă iarbă din ideea mea femeie
s-o-mbrac în iarnă pură si în zee
fă din adâncul lumii o lucrare
pe care pleoapa încă o mai doare
adună-mă-n amurgurile moi
si soarele dă-l magic înapoi
„MĂ SCALD CU MOARTEA ÎN ACEEASI GÂRLĂ“
Si-ntoarce proza fata-n poezie
cuvintele se retranscriu punctate
e-atâta secetă-n eternitate
si-atâta mâl în ritm si-n simetrie
mai sunt multiple semne nevisate
si-n spatiu plânge-atâta vesnicie
că însusi Dumnezeu în ceruri scrie
cu verbe de sinceritate
e-o transparentă suplă visătoare
bibliotecile fosnesc în somn
cu fiecare literă mă-ntomn
în sucul-spasm al fructelor amare
mi-e timpul scurt cât pleoapa de sopârlă
mă scald cu moartea în aceeasi gârlă…
