Constantin IURASCU-TATAIA
FABULA DOSARELOR
Era o dup-amiază linistită
La ceasul cînd pădurea-i însorită;
Lîng-un tufis de sînger mai retras
S-au adunat si au încins taifas
Păunul, Lupul, Vulpea roscovană
Si-un Iepure cu înspicată blană.
„Si cum spuneam, demult am admirat”,
(Rosteste Lupul ferm si răspicat)
„Pe Iepure, că-i plin de bunătate
Si-n plus mai are-o mare calitate:
Lui de nimic în lume nu-i e teamă,
Pericolul nicicînd nu-l ia în seamă,
Si spun întregii lumi, să fie clar:
Ca Iepurele curajos mai rar!"
Luînd cuvîntul, Vulpea cea isteată
Se mîngîie cu laba pe musteată
Si spune: „De acord, nu obiectez
Dar dintre noi eu îl invidiez
Pe Lup că este bun si săritor,
Pentru cei slabi e dîrz apărător
Si-afirm azi foarte sincer, cum mi-e felul
Că Lupu-i comparabil doar cu Mielul!”
Păunul pregătit pentru tiradă
Îsi etalează înfoiata coadă
Si-ncepe ex abrupto: „Ce motiv
M-ar îndemna să nu fiu obiectiv?
Mărturisesc că Vulpea, mii de stele,
Este obiectul viu al stimei mele
Avînd un caracter curat de aur,
Iar din al calitătilor tezaur,
Cea mai de pret, că-n lume este rară
E cinstea ! Cinstea cea mai exemplară
Si pentru cinste, spun fără ocol
Pe cinstea mea că Vulpea-i un simbol !”
Si Iepurele, sare oportun
Si-ncepe să-l prezinte pe Păun:
"Nu e-n pădurea noastră, v-o atest
Vreunul ca Păunul de modest
Si mai lipsit de vană îngîmfare;
Se stie foarte bine: dînsul are
O calitate si mai fără pret:
Talentul, unicat, de cîntăret
Dar l-ati văzut vreodată prin poiene
Pentru aceasta să se umfle-n pene?“
*
În felu-acesta se-ntocmesc dosare
Cînd este cazul de vreo promovare.
IEDERA si CAMELEONUL
O Iederă, cu note aspre-n ton
Îl prelucra pe un Cameleon:
„Amice, să nu crezi că-ti dau povete,
Eu nu pricep de ce faci fete-fete
Si-alternativ devii, pe cîte stiu
Ba gri, ba verde, ba portocaliu?
Ai spus c-acesta este mimetism,
Aiurea! E curat oportunism
Că te prefaci si-n vrej de rouruscă
Să prinzi cu limba cîte-o biată muscă!"
Cameleonul astfel criticat
Răspunse la atac imediat:
"Cum te pretezi la astfel de scandal
Tu, o rusine-n regnul vegetal
Care te-agăti de orisice tulpină
Ca să-ti resfiri frunzisul spre lumină
Si pentru asta tu, drept multumire
Pe planta gazdă n-o lasi să respire?"
*
Si-n lume se petrece astfel, recte,
Că unii vietuiesc doar prin defecte
VÎSCUL
Un vîsc puternic, rămuros
De-un verde viu si viguros
Stejarului ce-l găzduia
Deunăzi astfel îi grăia:
„Ce scoartă sură si brăzdată
Ai dumneata, iubite tată,
Frunzisul iarna ti se pierde
Pe cînd al meu e vesnic verde“.
„Trăiesti din seva mea si, iată,
Ai îndrăzneala să-mi spui „tată“,
Vesmîntul tău e înverzit
Că duci un trai de parazit!“
„Eu parazit? Mata stii oare
Că oamenii în sărbătoare
Se-mbrătisează toti sub mine
Crezînd c-aduc noroc si bine?“
*
Iată cum gresim noi uneori
În ierarhizarea de valori
RONDELUL TÎFNEI
"Asta e, dacă-ti convine !"
Si te-a pus la punct brutal,
Un tîfnos microcefal
Arogant si plin de sine.
Cîte-un grangur oficial
Glăsuieste către tine:
„Asta e, dacă-ti convine!"
Si te-a pus la punct brutal.
Tipului i-ar sta mai bine
Să ajungă dus de val
Într-un post mai...lateral
Ca să poti să-i spui, în fine :
„Asta e, dacă-ti convine!"
