Nikolai IVENSEV
*     *     *
Nici albă nu sînt, nici gri nu sînt si nici căruntă.
Nu sînt nici bun, nici lup nu sînt.
Eu – cea neîmpopotonată cu fleacuri.
Eu – simplă, cum mă vedeti.
Eu – o bicicletă uitată
Cu tîmpla soneriei printre un stol de romanite încîntate.
Mi-i bine în noaptea aceasta: nici să scriu, nici să citesc,
nici să calculez.
                               Calea laptelui. Pe ea atît de prelung respiră vacile.
                               Dulciu adie pelinul, astfel de dulce e de fapt sărăcia.
Eu – o bicicletă uitată în această noapte la două jumătate.