PUSESEM AER PARFUMAT

Pusesem aer parfumat
În pipa care mã inspirã
Pe cînd salcîmul se admirã
În ochiul lunii mai curat.

Atunci urechii îi fu dat
S-audã-o fatã cum se mirã
Rîzînd cã n-am si eu o lirã
Ca un confrate consacrat.

Ci-n mica-i barcã legãnatã
Tãcere se fãcu de-odatã;
Codrii trãgeau sã moarã-n jur.

Ea-mi asculta flautul care
Scotea din el suspinul pur
Al primãverii trecãtoare!

Home