POEZIE MAGHIARĂ

 

Arány JÁNOS

(1817-1882)

Viteazul Bor

 

Brusc raza soarelui e frîntă;

Se-ntinde ceata-n lung si-n lat.

Viteazul Bor în sa se-avîntă:

„Domnită dulce, am plecat!”

 

Se-ntinde ceata-n lung si-n lat.

Plîng pomii-n vîntul glacial:

„Domnită dulce, am plecat!”

Dă pinteni viteazul la cal.

 

Plîng pomii-n vîntul glacial

Ciocîrlia firavă-i pe drum.

Dă pinteni viteazul la cal.

În ochii ei – lacrimi duium.

 

Ciocîrlia firavă-i pe drum.

Unde merge cu pas sovăit ?

În ochii ei – lacrimi duium.

Tatăl îi spune: „O să te mărit!”

 

Unde merge cu pas sovăit

Prin codri ce freamătă grei ?

Tatăl îi spune: „O să te mărit!”

Dispare fata-n preajma nuntii ei.

 

Prin codri ce freamătă grei

Se-nfiripă un glas chinuit.

Dispare fata-n preajma nuntii ei.

Zice Bor: „După tine-am venit!”

 

Se-nfiripă un glas chinuit.

Strigoii pe plai dau năvală.

Zice Bor: „După tine-am venit,

Erou prăbusit, umbră goală!”

 

Strigoii pe plai dau năvală.

Un glas se distinge mai bine:

„Erou prăbusit, umbră goală,

Iubitule, ia-mă cu tine!”

 

Un glas se distinge mai bine.

Alaiul de nuntă e lung:

„Iubitule, ia-mă cu tine.

Doresc la altar să ajung!”

 

Alaiul de nuntă e lung.

Undeva-i o ruină de schit.

„Doresc la altar să ajung!”

Altaru-i deja pregătit.

 

Undeva-i o ruină de schit.

Lumina-i vădit nuptială

Altaru-i deja pregătit.

Preotu-i mort în odăjdii de gală.

 

Lumina-i vădit nuptială.

Răzbate un cîntec fierbinte.

Preotu-i mort în odăjdii de gală.

Mirii îsi fac jurăminte.

 

Răzbate un cîntec fierbinte

Si umbra pădurii-i de smoală.

Mirii îsi fac jurăminte

Mireasa frumoasă e pală.

 

Si umbra pădurii-i de smoală

Plîng bufnite între coline.

Frumoasa mireasă e pală,

Inertă zăcînd pe ruine.

 

(noiembrie 1855)

Traducere de Ion ROSIORU