S-a nãscut la 8 iunie 1935, la Praga. A copilãrit în Cercany, pe malul rîului Sázava, unde pãrintii erau învãtãtori. Dupã examenul de bacalaureat din 1953, a studiat la facultatea de stiinte naturale a Universitãtii Masaryk din Brno, absolvind-o în anul 1958. În prezent predã engleza si italiana la un liceu de renume din Praga. În octombrie 1986 a obtinut premiul mediteraneean „Mãslina de aur“, la Palermo, pentru poemul dedicat ultimelor zile ale orasului Pompei, volum intitulat Casa poetului tragic si pentru traducerea versurilor clasicului poeziei italiene din secolul XX, Sandro Penny (Bucuria deosebitã de a trãi). În anul urmãtor a devenit membru fondator al Uniunii Europene a scriitorilor, artistilor si oamenilor de stiintã /Unione europea degli scrittori, scienziati e artisti/ cu sediul la Roma. Poemul Casa poetului tragic a fost tradus de Ewald Oders în limba englezã, fiind publicat la editura Bloodaxe Books, în anul 1988.
Din crezul artistic al poetului ceh am ales cîteva fraze reprezentative: „Sînt cuvinte, oameni, peisaje sau evenimente – impulsuri care au conditionat aparitia unei poezii, pentru ca ulterior sã nici nu mai fie pomenite. În lipsa lor, însã, poezia n-ar fi luat nastere nicicînd. Acestor realitãti tinute sub tãcere le spun pestii negri ai împrejurãrilor. Si chiar ei sînt dovada faptului cã textul poetic îsi trãieste viata proprie, independentã.“
Volume de versuri: Zatmìni ráje (Întunecarea raiului), 1968; Romuluv nárek (Mînia lui Romulus),1975; Básen o snezná levitaci (Poem despre levitatia ninsã),1978, 1982; Jarmark v mlze (Iarmaroc în ceatã), 1981; Dùm tragického básníka (Casa poetului tragic), 1984, 1988; Most alchymistu (Podul alchimistilor), 1989; Potopený úl (Stupul scufundat) (în manuscris). Colectii de versuri: Všchna tvoje tela (Toate trupurile tale), 1983; Ohnová abeceda (Alfabetul de foc), 1984.

Stupul scufundat

Cînd lãcrimeazã statuile, vin inundatii
In albul ochiului bãtrînelor plutesc norii
Casele angoasate se înaltã tot mai sus
lacustre locuinte ale amintirii

Cînd dispar sosele si grãdini
stupul se prãbuseste în umbra copacilor
unde era intrarea în stup se roteste roiul de albine
drumul spre casã îl cautã disperate

Cînd creste apa ne  înecãm fiecare  singur
Doar albinele rãmîn împreunã
Trase încet în jos 
de forta cumplitã a reginei moarte


Pãi vezi...

Cît ai tînjit dupã iubire
ti-ai pus pantoful stîng în dreptul
doar ca sã arãti ce bun dansator esti
dar cînd te-a zãrit femeia
cu canarul pe mînã
ai început sã schiopãtezi
si te-ai ascuns printre muzicanti

Cît ai tînjit dupã iubire
crezînd cã-i foame si nu fricã
ai asteptat fidel lîngã Zidul foamei
sã te gãseascã
dar cînd s-a apropiat de tine femeia
cu colivia întredeschisã
ai început sã te prefaci cã repari zidul
si cauti piatra cãzutã
din cavitatea dintre Gotic si Renastere


Praga mater urbium
(încercare de epitaf propriu)

In mijlocul gloatei de saltimbanci si precupeti
mi-am desfãcut prãvãlioara cu cioburi colorate
am vîndut ieftin caleidoscopuri am prezis eclipsa
am slefuit versuri despre moarte am cîntat din pahare

Am strãbãtut de-a curmezisul terenurile poeziilor mele
meridianul dorintei pe care l-a arcuit feminitatea
In bezna universului am sãrutat copiii pe crestet
Micile monstrante erau credinta mea

Am cãutat libertatea la care renuntasem singur
am rontãit moneda din copilãrie ce se tine sub limbã
Fãrã ea nu mã pot întoarce acasã cînd închid prãvãlia
Chiar ea o sã sune de poarta tintirimului


OCTOMBRIE

A cufundat degetele în culori
priveste cu lãcomie povîrnisuri
ia uitati-vã, frunzele sîngereazã,
oftã vîntul turbat involuntar

Soarele ne zîmbeste,
dar are sîngele rece al viperei.
Cine a pierdut clipa navigãrii,
ancoreazã în golful Abuliei.

Zilele au chip ilizibil
asemeni Pietei Rondanini.
S-a încheiat contilul trident
si Terra e locuitã de umbre.


Memento de sfîrSit de istorie

Sã descrii groaza ce se pogorãste asupra-ne,
asta chiar c-ar fi rãscumparare
Prinzãtorul de sobolani din Hammeln i-atît de global
cã nu mai e altã scãpare

Aproape-i telul - tara Trottelheim
unde ne potolim foamea cu rîsul
unde miezul destinului se taie-n felii
dacã nu ne lãsãm pradã tihnei dumnezeiesti

Sã fii muzicã sub gheatã? Sunã înduiosãtor
E frumusete ce se poate cu otrava alina
Mai poate, oare, iesi la suprafatã,
cînd gheata -i din zi în zi mai groasã?


Circ în ghetto
lui Karel Kosík

Lumea mã doare, iar alta nu-mi e datã.
Banii, setea de putere, fantoma reclamei
sfînta Treime, stãpîna absolutã.
Nimeni -noi doar- ne miluim de noi.

Duhul cu aripa frîntã si-n carte se tîrãste,
televizorul var în ochi ne-stropeste

Bufonilor si claunilor sufletele ne-am vîndut.
Avem circul nostru- în ghetto, cum s-a cerut...


Imagine deplasatã

Cîndva aici s-a sãrbãtorit
cu depãrtarea ne ademenea  lumea
Azi parcul e pustiu si codrul s-a rãrit

Merg pe potecã spre Sapho pe-a anilor cãrare
In codri dulce carmen nu rãsunã
Pot peste tineretea-mi  sã zbor, oare

Viu e sufletul gratie durerii
In octombrie altist am sã te visez
/ creturile vremii chipul nu-ti acoperã încã/

pînã cînd noiembrie stinge culorile

Home