Carlos Eduardo JARAMILLO
PE DOI BANI
Fac maratonul pe premii de mizerie
în fiecare zi
pe doi bani îmi extenuez energiile
si jucîndu-mă astfel se demonetizează
timpul de trăit
mi se multumeste fericirea
cu te miri ce
cînt pentru un fleac
plîng din nimic
EU SI MARIONETA
Eu si marioneta eram îngrozitor de asemănători
totusi cu teritorii distincte
al meu frumos
plin de arbori si parfumuri sălbatice
totusi să fiu acolo însemna un război continuu
(vecinilor le e străin respectul)
pe cel al marionetei nu-l disputa nimeni
cum era permanent deschis
(marionetei nu-i plăceau complicatiile)
si era un loc curat aseptic
cu aer-amor conditionat
si flori de plastic.
Mergeam în vizită la marionetă
cu tot cu teritoriul meu în spate
oaspete de ocazie la început
pînă cînd într-o zi am înteles că teritoriul
meu si al marionetei
se întrepătrunseseră
cu de-abia un mic loc al nimănui
rămas
solitar si sălbatic
unde în cîte-o după-amiază
merg încă să-mi umplu plămînii de aer natural
si plîng
si rîd
si strig
ferindu-mă de oaspetii marionetei
care s-au înmultit
si sînt din ce în ce mai exigenti
cu un amfitrion a cărui amabilitate
se uzează
si se năruie
POETUL CARE S-A PIERDUT
Exact la vîrsta cînd premonitiile
se împlinesc
cînd muncile grele ale tineretii
dau roade zemoase
poetul se ridică de la masă
fără a-si fi rostit discursul
se duse după un pahar de apă
si nu se mai întoarse
Intră în locul de joacă al copiilor lui
copiii erau si ei parte din vîrsta lui matură
uită de cerintele destinului său manifest
umblă vorba că poezia îl abandonă
alti spun că a trăit cu ea în secret
Nu lăsă cărti nemuritoare
Fii lui fură obscuri si fericiti
CÎNTEC DE DRAGOSTE PENTRU ALBINA MATCĂ
Dacă din carnea rănită de pumnal
ar putea răsări flori
asta ar fi poezia
ar putea fi si viata
sau mai bine
atît viata cît si poezia
pentru că fermecătoare sau nu
viata doare
vreau să zic dragostea
Dragostea doare
albină matcă
te iubesc
si victoria
acestei nenorociri care te duce la moarte
justifică dificila călătorie
plăcerea zborului a întrecerii
a plînsului ascuns sub aripi
a mortii încetul cu încetul
pînă zborul se împlineste
în clipa scurtă si definitivă
a dragostei.
Volum: CÎNTECE USOR SADO-MASOCHISTE
Apărut la Casa de cultură ecuatoriană „Benjamín Carrión”, 2000
Traducere de Beatrice NAHAMY
