POEZIE FRANCOFONĂ

Jean-Yves MASSON
                                                                                (n.1962)
Născut în 1962, cu studii de litere si filosofie făcute la Paris, poet, traducător, Jean-Yves Masson conduce colectia Des Doppelgänger la editura Verdier. Opera sa: Don Juan ou le refus de la dette – (în colaborare cu Sarah Kofman) – 1990, Offrandes – poeme– 1995, Orizains de la nuit et du désir – poeme – 1995 /1998,  Poèmes du festin céleste – 2002, Le Chemin de la ronde, carnets – 2003, Hoffmannsthal, renoncement et métamorphoses – 2006, Neuvains du sommeil et de la sagesse, poèmes – 2007 (Premiul Max Jacob – 2008), Ultimes vérités sur la mort du nageur – 2007 (Bursa Thyde Monnier a SGDL, toamna 2007, Bursa Goncourt pentru nuvele, – 2008, Premiul Renasterea nuvelei – 2008)…

Novenele întelepciunii si somnului

 

XXX.
Inele pe degete invizibile, când eu vin,
  astre vechi, poate moarte, să contemplu dansul imobil
    al acestor mâini uitate care făcură semn pe cer,

perle la gâtul pruncului divin care scotea
  apă la fântână sau vărsa somnul
    din înaltul pânzei nocturne, minunat teatru !

vă revăd asa cum ati fost, sunt această efemeră
  care nu stie decât numele voastre umane soptite de
                                                                               secole
    si care caută să surprindă tremurul timpului .

XXXI.
Acestea sunt niste voci, voci care înaintează prin calm
  arhaică splendoare de ceruri imaginare, voci care fac
    să tremure de solitudine si frumusete inima,

fiice ale lacrimilor si sării ele întreabă
  la ce bun să celebrezi, să insulti sau să blestemi,
    când însăsi memoria e tesută din uitare neagră

ca vinul prea mult fermentat. Voci, voci
  care trec prin spatiu si mereu se întreabă
    de ce adevărata privire e cea a desteptării.

XLVI.
Este tot doliul sau uitarea care deja avansează
  între mormintele albe, si care dezarmat
 cu gesturi văduvite o lumină asează

lângă numele sterse pe nesimtite ? Copacii în vânt
  se-nclină, e seară, dar sub sticlă
    nemiscate ard lămpile fără să se stingă.

O pasăre în noapte vine să bea dintr-un mormânt
  apoi îsi cântă în uitare tristetea,
    apoi îsi ia zborul, apoi dispare. Si vine noaptea.

XLVII.
Să asculti întreaga noapte marea
  ca pe vremea copilăriei, si rumoarea ei îndelungată
    de vânt si ceată usoară, val după val.

Apoi dimineata, când lumina-si impune
  rapid mâinile de foc pe unde
    la trecera păsărilor fidele, e suficient să mergi

pe drumul rondului pentru ca deodată
  memoria să înceteze. Cuvintele de noapte
    si toate vorbele vopsite de zi: o singură, aceeasi voce.

XLIX.
Fructe nocturne ale timpului pe arborele suferintei,
  cu crengile suspendate care păreti alte astre
    celeste care dormiti peste necazurile noastre,

fructele umbrei, ale sângelui, vegheati, vegheati acest corp,
  vegheati aceste mâini crăpate de truda zilelor,
    o, sfere, o, nuditate printre ramurile întunecate,

fructe fraterne, paznici ai acestui ultim somn,
  purtători ai cunoasterii totale, voi fructe rare de răbdare
    care ne dormiti moartea si vă coaceti în lipsa noastră.

L.
Deodată se făcu seară pe acest drum de tară
  pe care mă aventuram, iar lumina
    prea grea apăsa grânele din jur.

Si pretutindeni în cutremurul lumii auzeam
  vocea nebuniei amare care pândea
    sărăcia mea rătăcitoare.

Vai, îmi întind urechea si caut să-ti ascult
  vocea care acum în văile celeilalte lumi
    rătăceste foarte încet si poate se pierde.
     
                               (apud Jean Orizet, op. cit., p. 321/323)

 

Poemul festinului celest
                 (fragment)

Hotul de apă care aleargă de-a lungul desertului,
urmărit de cai uriasi ai uitării,
se ascunde-n morminte pline de-un  întuneric secret,
trezeste răbdarea lămpilor stinse,
îsi depune povara-i de argilă pe sol.
Reânvie în el cuvinte pe buzele uscate,
botează cu setea sa osemintele străbune
peste care a suflat focul mâniei,
străvechiul foc din Hades. Murmură
în liniste fără ecou o rugă
pentru mii de guri însetate, un sortilegiu,
iar din apă se ridică o lumină în adâncul urcioarelor.

Prezentare si traduceri de Claudia PINTESCU