Poezie franceză contemporană:

 Poeti francezi născuti în 1955

Paul le JELOUX

Paul Le Jéloux s-a născut la 4 mai 1955 la Pontivy / Morbihan. A crescut în regiunea pariziană. Studii superioare de engleză. A publicat: L’Exil de Taurus – 1983 – Prix de la Vocation, Le Vin d’amour – 1990. A tradus din numerosi poeti  englezi. “Copil al Pămîntului,  atras de culoare, de farmecul lucrurilor, de frumusetea corpului”  a remarcat Claude Michel Cluny, cîstigătorul Marelui Premiu de Poezie al  Academiei Franceze, în 1989…

 

Scrambled eggs

Nu e sigur că vei reusi să diferentiezi albul

de nou

prietenia îsi are lunile ei care îngălbenesc putin pagina

(romanul se derulează fără a se gîndi la ortografia gresită!)

Voi ati spus “Orgoliul”; eu răspund “Nu-s decît
un ou!”
După care conversatia va înainta pe cochiliile sale.

 

Evasion

  (Max Jacob)

O bătrîn ursuz visător

atît de caraghios
Cu ochii revoltati la cer
cu ridurile ca o grădină
cu capul mare de smintit

în fiecare zi te temeai
că vei convocat la ordin de judecata din urmă

 

Glumele tale sînt dificile
Trebuie să-ti facă timp să-l savurezi
pe acest imbecil încrezător în libertate

Religia ta avea fii apropiati

de păzitoarea basmelor
care băuse ceva mai mult

Te rătăceai prin literatură
cu marele-ti cornet de travestit

cu guler dublu dar fără cravată
poticnindu-te de Semenii tăi

Copil al Parisului hrănit la Quimper
un zeu îti desira sutana

teologia ta era italiană
revăzută de Villon si Voltaire

Povessteste-ne pe ultima
cum la Drancy ai luat calea cîmpurilor!

(ce poème est dédié à François Boddaert et Michel Orcel)
(cf : Panorama de la poésie française contemporaine. Approche de l’an 2000, Montréal, Canada , p. 105/106)

Spune prietenului

 

Si dacă gesturile tale n-ar mai fi acolo,
această mînă, acest chistoc,
această umbră în singurătatea
dizolvantă si impură;
dacă privirea ta n-ar fi apreciat degetele mele
amortite de frig în lumina absentă
a timpului care se scurge;
dacă inima ta n-ar fi bătut în fata marmurei
satinată de lucrurile obisnuite
dacă odihna corpului tău n-ar fi egalat
toate dansurile limbajului:
eu as fi lipsit de grai, de dans,
de certitudinea faptelor luminii,
făcînd, sub lumini necunoscute,
gesturile altuia si nu ale mele.

                                                     (L’exil de Taurus)

La porte

Pămînt numele tău

sub razele de lună
pe care le desenează ziua
pe sub usa închisă.
Nu mai esti maimuta de altădată
esti fiul pămîntului alb,
a cîmpiei largi si maiestuoase.
Piciorul tău a călcat doar pe cea mai
dezolantă colină din mijlocul lumii.
Acesta e punctul de sprijin în care curaj
înseamnă a iubi lumina si sensul
care n-are semnificatie sau origine.
Este imensul neant pe care usa
mai tîrziu îl va descoperi iar tu vei fi mort
mort ca si străbunii care se odihnesc
în cimitir si a căror viată s-a sters.
Le vei zice „iată-mă, sînt copilul
acestor vremuri care vă sînt indiferente,
am venit să caut pacea printre umbre”.
Iar frunzisul si umbrele
si chinurile cele mai dure se vor închide
deasupra ta, în tipătul sfîsietor al zorilor.
                                       (Cf. Le Vin d’amour, 1990, apud  La poésie recommencée, Montréal, 1992, p. 136/137)

Traduceri de Claudia PINTESCU