POEZIE LATINO-AMERICANA

 

José BARROETA

Azi cînd încep să trăiesc

Ceva va merge rău
pentru că asa e viata. Ceva ce nu e nici strălucirea unei minuni
si nici Cristos.
Un fosnet,
nelinistit ca roua de pe cîmpiile voastre pline de sînge,
poartă ceea ce, nefiind muzică a spiritului, mă tîrăste cu milă către moarte.

Ce frumos e răul de azi. Cînd căderea genelor sale
nu te mai bucură.
Vîntul matur mă sărbătoreste printre copacii cei înalti.
Exact azi cînd încep să trăiesc
un alt esec mă asteaptă.
 

Arta înserării

Există o artă a înserării.
De la intrarea în trup si pînă la suflet,
de la ceată la rotunjime
si de la cerc la cer.
Există o artă a luminii,
un cîmp unde a se însera
înseamnă a contempla viata
cu trupul ferecat.
Există o artă a înserării,
o coborîre în afundarea zilei
în deplinul întuneric.
Un loc intermediar unde trebuie
să primesti si să afli totul fără vreo tresărire.
Există o artă,
un peisaj uneori primitor,
alteori cumplit,
unde urcarea si coborîrea sînt simple accesorii
ale materiei pure.
Există o artă a înserării.
Cine a trăit sau a visat împreună cu pădurile,
cu luminile si cu demonii
o cunoaste.