POEZIE POLONEZĂ
Józef CZECHOWICZ
Józef Czechowicz (născut la 15 martie 1903, la Lublin, decedat la 9 septembrie 1939 tot la Lublin) – poet polonez din Avangarda interbelică, în anii ’30 a fost puternic legat de Grupul literar Kwadryga. A fost un participant activ la viata literară a Lublinului(oras căruia i-a închinat multe creatii lirice), redactor la câteva reviste(înainte de toate reviste literare si pentru copii), de asemenea lucrător la Radioul polonez, pentru care a scris diverse emisiuni. În 1913 si-a început învătătura la Scoala rusească (n.n.: Lublinul era sub ocupatie rusească). Datorită străduintelor mamei si rudelor stia deja să citească si să scrie în polonă. Când, cu doi ani mai târziu, adică în 1915, Lublinul a fost ocupat de austrieci(n.n.-în limitele Primului Război Mondial), Józef s-a mutat la prima scoală în limba polonă, nou creată, pe care a si absolvit-o cu distinctie în 1917. Apoi si-a început studiile medii la
Seminarul Pedagogic de Învătători, cu durata de 4 ani. S-a înrolat voluntar, în 1920, în războiul polono-bolsevic (1919-1920). După trei luni de lupte, spre sfârsitul lui octombrie, a revenit la studii, pe care le-a terminat în 1921. Următoarele etape ale educatiei sale vor fi marcate de Cursul Superior pentru Învătători, din Lublin, precum si studiile la Institutul de Pedagogie Specială, din Varsovia. După absolvire, a lucrat ca învătător în satul Słobódka, într-o scoală iezuită, aflată în regiunea Vilnius. În 1923 este deja co-autor al revistei literare „Reflectorul”, în care va debuta cu „Povestire despre coroana de hârtie”. Primul volum de poezii „Kamień”(Piatra) îi apare abia în 1927 si este foarte bine apreciat de critică. În 1930 Ministerul Cultelor si al Instructiunii Publice îi acordă o bursă pentru a călători în Franta. După revenirea în tară, tot la Lublin, devine redactor al suplimentului literar al publicatiei „Pământuri lublineze”(Ziemia lubelska). În ianuarie 1932 începe editarea si publicarea propriului ziar sub titlul „Curierul de Lublin”(Kurier Lubelski), din care au apărut 129 numere; după acesta s-a străduit să fondeze un nou ziar, care s-a numit „Cotidianul de Lublin”( Dziennik Lubelski) si din care au iesit numai 9 numere. Colaborează cu Franciszka Arnstein si fondează împreună Asociatia Literatilor din Lublin, ce avea drept scop cuprinderea tuturor scriitorilor din voievodatul Lublin de atunci, indiferent de forma creatiei acestora. În 1933 s-a mutat la Varsovia, unde, printre altele, a redactat Coloana Literară la revista bilunară „Zet”; a redactat revista pentru copii „Płomyk i Płomyczek”(Flacără si Flăcăruie) a colaborat la „Głos Nauczycielski”(Vocea dascălului), Pion (Firul cu plumb) si Kamena ;a lucrat, de asemenea, la Departamentul literar al Radioului polonez. După izbucnirea Celui de-al II-lea Război Mondial(n.n. 1 septembrie 1939 – Atacul Germaniei hitleriste asupra Poloniei), a revenit în orasul natal, împreună cu personalul evacuat al Radioului polonez . Si-a pierdut viata pe timpul bombardării Lublinului, sub ruinele unei case foarte aproape de locuinta părintilor, în împrejurări care amintesc în mod izbitor de decesul personajului din poezia Żal(Jale): „am fost nimerit de o bombă pe băncută” (În Prezbiterium)
Opera sa poate fi cuprinsă în volumele editate la distantă de câtiva ani: Piatra, Lublin 1927 ; Ziua ca orice zi. Poezii din anii 1927, 1928, 1929, Warszawa 1930; Baladă din cealaltă lume, Warszawa 1932 ; Pietrele vechi ( împreună cu Fr. Arnstein), Lublin 1934; Sub fulgere. Poezii, Warszawa 1934; Nimic mai mult, Warszawa 1936 ; La ceas de dimineată, 1937; Warszawa Teatr Nowy 1939; Nota umană, Warszawa 1939.
1.
FRONTUL
În albele case oamenii spun că-i câmp de fală
duminica ei merg la biserici si-n procesiunile albe
pe străzile curate un câine alb aleargă-n clipeală
Îndrăgostita din parcul alb înflorit citeste strofe dalbe
Aicea defel nu este albeată
în pământul cenusiu gropile-s pline de soldatii murdari
fumul vânăt si roziu trece la noi peste vad
si oasele-s galbene fără pic de roseată
tunurile bat în torente de foc
pe cer stau grămadă norii sprintari
acesta e frontul nu-i pace deloc
aceasta-i intrarea pe drumul spre iad
Sectorul 212 colina 105
ziua asalturi si-mpuscare
noaptea prin fum străbat greu reflectoare
pe ghimpii din sârmă sclipirile-s vii de le-atingi
totul atunci are altă culoare
Când-un glont rătăcit alunecă-ncet în fruntea cea albă
totul e alb dintr-o dată(chiar si pe front)
duminica - i albă alb e si parcul câinele alb în clipeală
toti vor dansa în hora cea dalbă
Cîmpul de fală
(după culegerea în limba polonă – Piatra – 1927)
2.
SCHIMBĂRILE
Trăiesti si pari un meteor
sângele cald pulsează ani întregi în artere
ritmul îl bate în piepti un mic motor
din creier la mâini zbor sârme nu nervure
Ca-ntr-un mecanism toate-s lipite
gândurile-ti sunt din metal scobite
ele se-nvârt pe rotite ciudate
(din aceste rotite nu ies niciodată)
mecanic esti un sistem perfect
deodată se rupe ceva în piept
Si începi să plângi
prin colturi e greu de găsit săptămâna trecută
liniile simple valsează – în loc de pătrate tiribombă
în oricare glas răsună deplina rusine pierdută
fanfara Ultimei Zile bubuie-n trombă
Deschisu-s-au ochii Cerului pe dată
si văd laolaltă vitrină magazin Tribunal
multimea se întrepătrunde – arhangheli si tataie
marea umple uscatul val după val
tramvaie strada –n lung si-n lat o taie
alunecă-n ceată rădvane-nvechite
sub poduri cad fulgere roze – n Undrea
Deschisu-s-au ochii Cerului pe dată
acolo marinar te vezi - în Asia departe
si copilas te vezi de 3 sau chiar 5 ani
în capitală în curtea-ntre case-ndesată
si în gimnaziu te vezi cu burta pe carte
se-nmultiră figurile si stau enormă grămadă toate
si toate nu le poti cuprinde
cu mintea slefuită-n fiare ferecate
Gândurile simple valsează viscolul lumile - ascunde
unde vântul suflă – se sting felinare
trompetele sună mohorâte imunde
si strigi tot mai tare
STĂPÂNE PRIMESTE-MĂ DOAMNE
Iată-te mort printre stele
în mecanism mai miscă rotite dar nu-s acele
arcul micut de tot s-a destins
iar tu meteore te-ai stins
căzut pe alte planete nu stele
(după culegerea în limba polonă – Piatra – 1927)
3.
ÎN SAT
Fânul miroase a somn si a vise
fânul miroase ca în vise al*dată
amiezile-n sat de secară-s încinse
soarele sună apele-n râu din tabla luminată
nu doar câmpul ci viata-i din aur turnată
Spre seară peste cer se face punte
seara e seară si slujba-i de seară
vacile pline de lapte se întorc tăcute
să rumege-n covata plină de vară
Noaptea pe sub brate de cruci la răspântii
din stele revarsă pulberi argintii
sed norisorii căzuti în troscot în curte
ca albele bile de pufuri mărunte
păpădii
Luna merge să spele baticuri de-argint
greierii strunele-ntind printre stoguri
de ce ai să tremuri
Doar fânul miroase a somn si a vise
se ascunde în el un cânt o colindă
asteapt - obrăjori de copil să cuprindă
să mă apere de relele-ntinse
(după culegerea în limba polonă – Piatra – 1927)
4.
IUBIREA
puii de zori se târăsc languros
prin codrii virgini si desisuri
noaptea fuge de ei ca un fluviu
roteste pe sus ca un uliu
fată-n fată cu cerul pe drumu-ntunecat
căsute se-nghesuie una într-alta
iubirea fără de stele înalte mocneste
în joasele odăi abia mai clipeste
gură pe gură cade ciocan
tăcerea le-apasă mai tare
primele tinere strângeri avan
panglică se fac nesfârsită
trupul sub alt trup se ascunde
în miros de umede prune
iar spatiul se face fierbinte
din brate un negru inel se închide
divanul cel tare e ars ca ogorul
pe care genunchii vioi îl presară
în loc de galbenul grâu si secară
puii de zori în soapte de-argint răsară
să bată alb în ferestre
privirea ridici în zâmbet uimit
o ramură vezi de cires înflorit
îndoită sub stresina casei
(după culegerea în limba polonă - Ziua ca în fiecare zi – 1930)
5.
UNICĂ
privesc si văd
vesele sau triste toate lucrurile-s la fel
statia de tramvai îti îndeasă capu-ntre umeri
fabrica înfundată-ntr-un ocean de aer
încălzeste seara deja transpirată cu cosurile sale
din lămpile reci mărgelele cad iute ca grindina verii
vitrine-adormite în zumzet îngână suruit de roti de pasi
cazanul umflat pântecos bolboroseste în pasi de ostasi
privesc si văd
realitatea se sparge în mâini ca o grenadă asa singurea
casa fabrica statiile poate mai adastă
amurgul o-ntinde pe ulite poate vrea să convingă(pe cineva)
nelinistea zăpadă s-asterne pe lucruri mărunte
lucrurile mamă nu au
dar mama mea
privesc si văd
pe scări coboară un surâs suriu
pe fata ridată o retea geografică
pe ea navighează prin lume ferice
fericirea în care cifre o vom calcula
cândva
copilăria ca un cătel rău scâncea în zile de cascadă
febra mă-ncingea flămând pe divan să mă roadă
hainele uzate povesteau în soaptă
cum mâinile aspre de lucru furau pentru mine
doamna de la primul petale liliachii purta pe pleoape
când am aflat că sunt pictate lacrima tare mă-îneca
mama-nghitea supărată spovedania mea
tipa ameninta lumea cu pumnul că-s rău
un colt unul singur
în an de război
în camera mică de-acasă suspine
cînd fiul-fiutul zboară pe front
trăgîndu-si picioare rănite prin praful din drum
toiag având carabina tovarăs de fum
privesc si văd
acum ochii mîinile pod se-aruncă spre mine
pod de iubire de amintiri de iertări de uitări
fabrica-nmoaie degete – cosuri de fum în calde-nserări
statia aruncă furise rosii priviri de batjocuri
lucruri de voi să mă rusinez ar trebui
vouă am să vă spun vorbele altfel
un zîmbet cărunt e mai tare ca moartea
mămico
(după culegerea în limba polonă – Ziua ca-n fiecare zi – 1930)
Prezentare si traduceri de Alexandru G. SERBAN
