Masha KALÉKO
(7 iunie 1907 – 21 ianuarie 1975)

Întîlnire în parc

Dacă mă apucă
Zise bătrînul
Si de motive nu duc lipsă,
Îmi zic: Curaj, bătrîne nebun,
Încă un anisor, încă doi,

Atunci zbură perechea de îndrăgostiti pe alături.
Într-o capsulă de fericire.

El tăcu mult timp după aceea.

Săracii, zise el, săracii !

Atunci îsi înăltă capul si o luă din loc clătinîndu-l


Prohibitie

Asa de singur
nu-i nimeni
Ca unul,
care-i foarte singur.
Dacă acest unul
bea vin,
este deja
în doi


Semnal

Cînd am traversat
În trei strada
Fu
Semaforul
Rosu.
Înconjurată de multimea
De masini gîfîind gaze de esapament
Apucai bratul unuia
Care mergea în dreapta înaintea mea.
Nu pe al celuilalt,
Al cărui inel îl purtam.
Cînd în patru
Ne-am întîlnit
Dincolo de intersectie
O stiură toti.
Unul. Altul
Tăcerea
Si eu.

Dusmanii

Dusmanii, zici tu
nu-ti dau
pace pe pămînt acu.
Tu ai doar un
dusman adevărat
fratele meu:
acela esti tu !


În casa mea

În casa mea
Locuiesc două surori:
Le întrebi pe amîndouă,
Cum le merge ?
Îti zîmbeste una:
„Mai bine ca ieri !“
Dar cealaltă
Oftează plină de griji:
„Mai bine ca mîine,
Mai bine ca mîine“


            X

Aici nimic nu s-a schimbat
Mereu au fost bogati si săraci.
De cîte ori s-a schimbat
De atîtea ori la fel a rămas.
X

Totul e atît de cenusiu
Ah, dac-as putea să plîng.
Inima mea este asa de părăsită ca un mormînt.
Mi-e asa de dor de unul
Care, la drept vorbind, n-a existat nicicînd

Monolog pentru solitari

Sună-mă !
Doi doi opt unu zero nouă.
Asa pe la sapte, cînd se înserează.
Te simti atunci asa de înfiorător de prisos
Si îndeajuns de tras pe sfoară
Cu whiskyul tău singuratec
Si trandafirul galben obosit
În paharul suedez
Si refrenul serii:
Pentru ce ? Pentru ce ?
După încă o osteanlă de o zi.
Asta te poate călca pe nervi.
Totusi voi întoarce în sfîrsit pahaul
Si-ti voi fierbe o cafea ca lumea.

Tu oare la ce te gîndeai ?

Ce ne trebuie

Ne trebuie doar o insulă
singură în depărtata mare
Ne trebuie doar un om
acesta ne trebuie însă tare

Un post-scriptum

De la bătrînul meu advocat sosi o scrisoare.
El scrie ca întotdeauna.
Obiectiv, profesional. Devotatul dumneavoastră.

Aproape că trecui cu vederea
Post-scriptum-ul.

„Acum, cînd viata mea înclină spre seară
si acei îngeri negri bat din aripi
acum cînd cîte o noapte răsună mai tare decît a inimii bătaie
vreau, stimată, să vă spun odată:
v-am iubit treizeci de ani.

Acum este un ocean între mine si dumneavoastră
si mereu astept ca încă o scrisoare,
nu o scrisoare de dragoste si totusi un fluture
în viata mea cu acte tapitată
să fluture.

Nu ne întreabă nimeni

Nu ne întreabă nimeni dacă ne place,
dacă iubim sau dacă urîm viata.
Neîntrebati în astă lume venim
si tot neîntrebati o părăsim.

Un poet...

Un poet, dacă trăieste,
n-are nimica de rîs.
Cu poetii morti poti multe face.

Anii timpurii

Într-o barcă de noapte
Pusă
Mînai
Si mînai spre un tărm.
De nori mă rezemai împotriva ploii.
De colina de nisip împotriva vîntului furios.
Pe nimic nu era bizuintă.
Numai pe minune.
Mîncai fructele înverzite ale nostalgiei.
Băui din apa care te însetează.
Un străin, mut în fata zonelor neexploatate,
Îngheată în mine prin anii întunecati
Către locurile natale dragostea-mi adîncesc.

                                                       Traduceri de  Mircea M. POP
 

Home