Konstandinos P. KAVAFIS

Orasul

Ai zis : „ Voi merge-altundeva să văd o altă mare.
Un alt oras eu voi găsi, mai bun si un alt port.
Orice strădanie a mea e-o nouă condamnare
si inima-ngropată-i în mine - ca un mort.
Cât timp gândind voi lâncezi-n marasmu-acesta oare ?
Oriunde-n jurul meu privesc, oriunde m-as uita,
ruine mohorâte văd aici din viata mea
pe care-am petrecut-o-n totală destrămare ”.

Un alt tinut nu vei găsi si nici o altă mare.
Orasul te va urmări oriunde. Vei umbla
pe-aceleasi străzi si în aceleasi suburbii vei reveni
si în aceleasi case vei albi si-mbătrâni.
Tot în orasu-acesta vei agunge. Cât despre-a ta plecare –
nu te gândi. Nu poti pleca altundeva cum zici.
Căci risipindu-ti viata în acest colt, aici,
ai risipit-o peste tot în lumea asta mare.

(1910)


Alaiul lui Dionisos

Mesterul Damon (nu s-a mai pomenit
în tot Peloponezul altul mai iscusit)
în marmură de Paros sculptează un alai
al lui Dionisos. Zeul, în frunte, ca un crai
păseste mândru si în urma lui vin
Akratos si-alături Betia vărsând vin
Satirilor dintr-un ulcior împodobit
cu vită de vie. Îi urmează linistit
molatecul Ideinos cu pleoapele
aproape-nchise, pe jumătate adormit.
Apoi vin cântăretii, rând pe rând,
Molpos si Idimeles si Komos ce nicicând
nu lasă să se stingă făclia cea divină
si Teleté urmează sfioasă si blajină –
Iată ce face Damon. Si n timp ce slefuieste
aceste chipuri, la cei trei talanti se gândeste
pe care îi va primi pentru lucrare
din partea regelui Siracuzei, sumă mare.
Cu suma asta si cu ce-a reusit s-agonisească
pân-atunci, va putea ca orice bogătas să trăiască
si să facă politică. Si – o, bucurie !-va putea
să-si spună si el cuvîntul în senat si în agora.

(1907)

Un bătrân

Retras într-un colt, în cafeneaua zgomotoasă,
sade un bătrân încovoiat peste o masă
cu un ziar în fata lui, tăcut si solitar.

Si-n crunta-i bătrânete se gândeste c-un oftat,
cât de putin în viata lui a profitat
de anii aceia când era frumos si plin de har.

Simte, vede si stie bine că e bătrân tare.
Cu toate acestea, timpul când era tânăr îi pare
că era ieri. Ce scurt răgaz, ce scurt răgaz.

Si se gândeste, Prudenta cum îl însela
si el – ce nebunie! – o credea când îi spunea
mincinoasa :” Mâine. Ai încă mult timp azi.”

Îsi aminteste de patimi înfrânate, de plăceri
si ocazii jertfite. Nesăbuinta lui de ieri
ii pare acum de-a dreptul caraghioasă.

...Dar de atâtea gânduri si amintiri ametit,
încet – încet, bătrânul adoarme ostenit,
în cafenea, cu fruntea rezemată pe masă.

(1897)

Traduceri din limba greacă de Nikos BLITHIKIOTIS

Home