POEZIE PERSANĂ

Omar KHAYYAM

Tema dragostei

Iubita pentru care, vai, inima mă doare
Căzu în suferintă pentru un alt iubit;
Cum pot lupta săcapăt propria-mi vindecare
Cînd medicul meu însusi acum s-a-mbolnăvit?

Doar mistică iubirea e-un foc fără de viată,
Tăciuni stinsi pe jumate, ce nu te încălzesc;
Îndrăgostiti sînt cei ce din zori de dimineată
Fără de somn si hrană întruna se iubesc.

De-as fi-ntr-o primăvară c-o fată ca o zînă,
Lîngă un lan si tandru mi-ar da să beau din mînă,
Scandaliza-voi lumea dar cine-as deveni
În clipa-aceea dacă la rai mă voi gîndi.

Iubita mea ce mînă te-a zămislit pe tine,
Că tu întreci si luna cea mîndră în splendoare;
Apar frumoase multe cînd festivalul vine,
Dar fata ta-i dă, numai, lumini de sărbătoare!

De inima în care nu-i nici un foc nu-i bine,
De inima ce nu e de doruri răscolită
Nu-i zi mai irosită în viată pentru tine
Ca cea fără iubire, fără iubit trăită.

 

Tema cunoasterii

În acest cerc al vietii cum s-a născut miscarea
Că început nu are si nici sfîrsit, iar starea
Aceasta nimeni n-o stie, e mister,
Din ce loc fu venirea, si-n spre ce loc plecarea?

O, nu se-nvîrte Roata cum vrea vreun întelept,
Chiar de-s mai multe Sfere un lucru este cert:
Tot una-i după moarte, să stii că te devoră
Furnicile în groapă sau vulpile-n desert.

Văzui un semn anume în cartea vietii mele,
Cu-ntelepciune scrisă cîndva într-un Divan:
Estifericit în brate cînd tii una din cele
Frumoase ca si luna si-i noaptea cît un an!

Faimos de-ajungi, de oameni urît tu poti să fii,
În coltul tău cuminte de stai rău n-o să-ti fie,
Decît Kheizr, Elijah, mai bine e să stii.
Să nu cunosti pe nimeni si nimeni să te stie.

Cu inimi sîngerînde ne-am străduit să stim
Ce adevăr se află dincolo de cortină;
Tu nu iubesti stiinta si nu ne lasi să fim
Iluminati în lume de-o rază de lumină.
Traducere de Geo OLTEANU