POEZIE ANGLOFONĂ

Carolyn Mary KLEEFELD

Născută în Catford, Anglia, Carolyn a crescut în sudul Californiei , unde a studiat arta si psihologia la UCLA. În 1980, s-a mutat în casa ei de pe partea stîncoasă, sus deasupra Oceanului Pacific, în Big Sur, California, unde studiază, scrie, si pictează în pustietatea din jur. Pasiunea pentru expresia creatoare si fascinatia de o viată vizînd transformarea spirituală, au călăuzit-o si au stimulat-o pe Carolyn ajungînd poetă, decernîndu-i-se premii, scriitoare si artistă.

 

 

IARN A ÎN CÎNT DE HAIKU

Vestite de pleata aspră

a vînturilor vuind

pic ă turile de ploaie se strecoară

 

printre crengi simtitoare,

răpăind pe apa din iaz

aburind.

 

prisme de cristal orchestrează

cîntul de haiku

al unei furtuni de iarn ă blajine.

 

Si zeii slobozesc

suflarea rece

a unei alte zile,

 

un alt anotimp,

flămînd, totusi,

după o vremea ce vine.

 

 

RUGA FIERBITE A FURTUNII
Ascult furtuna

bătînd în fereastra mea.

 

Valurile mării semet se înaltă

precum armăsarii hoinari

în avînt către ceruri, clocotind

izbind cu nestatornice copite,

apa aruncînd-o peste tot,

nesocotind oamenii

care dorm în cutiile lor

de-a lungul tărmului.

 

Cît de fragili, de trecători

mai sîntem, noi cei palizi, făr’ de aripi,

cît de statornici pornirilor noastre,

adîncimii umbrelor noastre.

 

Cum putem să dormim

între asa glorie neîmblînzită si violentă ?

Chiar asa de înstrăinati,

de închisi în tigvele osoase,

că dormim în tărîna noastră

si murim în strînsoarea cunoasterii?

 

Cunoasterea domoleste viata,

îmbătînd carnea,

făcîndu-ne buni

pentru o generatie nevăzătoare.

 

Sînt eu singurul care scrie

în această mistică oră

cînd nemăsurata fortă

este nestăvilită, slobodă

de mecanica zilei?

 

Năzuinta si agoniseala

sfărăit în salvă pentru cei

dormind sănătos de-a lungul tărmului.

 

Libertatea înfloreste în

coama înaripată a valului.

 

PALIDĂ PRECUM LUNA

O, lună albă, în declin,

ce goală esti în seara asta

în frumusetea ta rece.

 

Razele nestatornice

nu pot să atingă inima mea goală.

 

Tu zăbovesti în umbrele negre

precum odinioară iubitul,

ale cărui brate nu mai pot să ajungă la mine.

 

Inima mea e flămîndă,

palidă cum si luna.

 

Lăsînd doar

spuma amintirilor îngălbenite,

iubitul meu de altădată

s-a dus de pe tărmul meu.

 

CRINUL CASABLANCA

O crin alb înmiresmat

cu stamine de culoarea portocalei

si parfum voluptos,

cu ce chip măret intîmpini

vara ispitită de pîrg,

paloarea petalei,

gura zburătoarei.

 

Pămîntul se învîrteste,

însă ce poti să spui, ce poti să faci;

esti supus

anotimpurilor care zvîcnesc în tine.

 

Acum elegant

în momentul acesta,

fără să alegi,

doar să înfloresti

pînă la sfîrsitul

începutului tău viitor…

 

 

O RÎU AL TÎNGUIRII INIMII MELE

O rîu al tînguirii inimii mele,

Cum mai dezvălui tu

Secretele mele cele mai ascunse

Cu ce gratie, titusi, cu ce nepăsare.

 

Zăbovesc lîngă plaja ta sălbatică,

Cu sufletul meu aplecîndu-se

Inaintea oglinzii tale limpezi.

 

Trunchiul copacului mort si căzut

Pe plaja ta albită

Devine o insulă străină

În curgerea ta revărsării sentimentelor tale.

 

Suratele de smaral, înalte

Cu crengile lor goale,

Se oglindesc în apele lucinde.

 

O rîu al tînguirii inimii mele

Dansezi cu sufletul meu nevăzut.

 

 

Traduceri de Olimpia IACOB