Waldemar Michalski
Waldemar Michalski s-a născut la 27 septembrie 1938, în localitatea Wlodzimierz din Volânia. În 1956 a terminat Liceul de cultură generală din Chelm (Liceul Stefan Czarniecki). În acelasi an a început studiile la Universitatea Catolică din Lublin (KUL), facultatea de polonistică, pe care a absolvit-o cu diplomă de licentă în 1963. Între 1962 si 1985 a fost custode al Bibliotecii Universitare si a lucrat ca lector la Sectia de studiere a limbii si culturii polone, pentru studentii străini de la KUL. Din 1985 ocupă functia de secretar de redactie al revistei lublineze Akcent.Este căsătorit si are doi nepoti. A debutat în 1957 ca publicist, iar în 1960 si ca poet. Este autorul următoarelor volume de versuri: Peisajul ruginit, 1973; Grădina, 1977; Voci pe versete, 1979; Sub semnul balantei, 1987; Vei fi ca pelinul, 1991; Lectia de limbă comună, 1999. A prefatat, redactat si îngrijit peste 30 de lucrări si antologii ale unor autori diversi, printre care viitorul Papă: Poeme de Karol Woytyla, Nu numai memoria, eseuri, 1991. A obtinut de mai multe ori (1968, 1989, 1992) Premiul Literar „Josef Chechowicz”.
CRUCEA DE LA AUSCHWITZ – KRZYŻ Z AUSCHWITZ
Nu e cu totul sigur
cine este azi robul
si cine urmăritorul – în drum
o frunză de stejar ca o foaie
ruptă dintr-un breviar de rugăciuni –
semne de repetare în timp a problemelor si
a filozofiei întâmplării.
Patria înseamnă memorie si cruci
de la margine de drum si cele tipate
în ultimul ceas
fără înregistrare ba chiar
împotrivă
(„căci libertatea se măsoară cu crucile”)
dar sst – nu mâniati – fiecare vrea să fie
„ Ü ber alles”.
Dar ce este cu Barabas – întreabă Pan Cogito
se mai aude chemarea : salvează eliberează
condu-i pe toti sfintii
dincolo de poarta taberei – ei cântă precum cocosii
aud vocea noului mentor
unuia spre laudă
altuia spre memorare?
Nu e cu totul sigur
cine este azi robul
si cine urmăritorul
cine a crucificat
si cine urma să fie ridicat pe cruce –
zice maestrul Barabas
si e sigur
că are dreptate.
PROCES DE CONSTIINTĂ – RACHUNEK SUMIENIA
Curăt cartofii
(pre limba noastră barabule)
otelul piscă tuberculul
asteaptă un rondel
cu apă rece –
ca un izvor ce străluce.
Curăt cartofii
aceeasi îndeletnicire
precum filozofarea de la Masa
Rotundă –ce-a fost nu va mai fi
chiar si picătura roade stânca
iar diavolul sărmanul
nu mai născoceste nimic
să nu fi fost făcut de oameni
înaintea lui.
M-aplec spre oglinda apei
asa cum făceau magicienii
văd posibilităti de-o coalitie
chiar la mine-n curte
chiar dacă din vremurile
Piastilor
si ale lui Avraam
pământul nu rodeste
numai cartofi.
SUB ARIPĂ – POD SKRZYDŁEM
M-am trezit
zorii se despărteau
de noapte –
sora cu aripa-i de înger
mi-a atins bratul
pulsau fără-ncetare
fel de fel de monitoare
timpul curgea
ca picătura
eram convins că fiecare minut
are dimensiunea vesniciei
iar ora cea mai apropiată
poate fi ultima.
***ÎN OGLINDA FERESTREI… – ***W LUSTRZE OKNA…
În oglinda ferestrei
apăru un vrăbioi
se prinse cu ciocul de sticlă
si cu aripa se sprijini
de razele soarelui –
oare îi este indiferent
că dincolo de paravan
de câteva sferturi de ceas
stă culcat un bărbat în răcire
iar fata
din salonul alăturat
strigă că are de-ajuns
cu-atâta viată murdărită
doctorul atinge palmele
pune la piept instrumentul
ascultă – inima ei nu cântă
nici nu plânge
ea doar
mărsăluieste
mărsăluieste
mărsăluieste
de abia de saisprezece ani –
oare
vrăbioii trăiesc mai mult?
***PE CINE PICĂ… – ***NA KOGO WYPADNIE…
„pe cine pică pata
îl iau cu lopata” -
zice doamna doctor
închizând registrul
cu rapoartele zilnice.
Peste o clipă apare
în prag
părintele carmelit
– nu se-ntâmplă nimic
fără voia cerului –
aduce cu sine
Pâinea si Cuvântul
ca si acel Mâine Fără Sfârsit.
Până în curte
s-a făcut deja cărare
ca o punte tremurătoare
motanul se alintă la picior
deocamdată
plutim pe corăbii albe
fiecare –n drumul său.
*** ASTĂZI MĂ MUTĂ… – ***DZIŚ PRZENOSZĄ …
Astăzi mă mută
în sectie –
nu voi mai fi parte componentă
a aparaturii
a semnalelor verzi de pe ecran
– acolo m-asteaptă o altă lume
vor fi alte perspective
un televizor
color
poate si din cei murati
un castravecior…
însă aci
nu va mai fi
sora Małgosia Skowronek
nici doamna doctor ce-si cântărea
cuvintele.
Mă întorc de dincolo de apa
Styxului
îmi vor trebui vâsle noi
si o pietricică din cer
să-mi poarte noroc
Prezentare si traduceri de Al. SERBAN