POEZIE POLONEZĂ

 

Henryk Jósef KOZAK
S-a născut  la 15 iulie 1945 în regiunea Podlasie din Estul Poloniei. A terminat Liceul pedagogic din Leśna Podlaska si Facultatea de Istorie a Universitătii”Maria Sklodowska-Curie”  din Lublin. Si-a publicat creatiile în presa literară, începând cu anul 1967. Poeziile sale au fost editate sub forma a sase culegeri: Peisajul cu vorbe blânde, Lublin 1973, Călătorie spre izvoare, Varsovia 1979, Clipa,- 1979, În umbra tăcerii- 1982, Anii tot mai linistiti-1985, Călătorie spre Miami.Versuri de la sfârsitul veacului- Lublin 1995.
A câstigat concursuri locale si nationale de poezie, din care mentionăm premiul literar I.Czechowicz, pentru volumul „Călătorie spre Miami” si premiul revistei PODLASKI KWARTALNIK KULTURALNY, pentru nuvela „Piatra”, apărută si la noi în revista „Convorbiri literare”. A publicat si două romane politiste:”Cum se cumpără moartea”- Lublin 1985 si ”Când se sfârseste iubirea”- Lublin 1988. Poeziile sale au fost traduse în limbile ucraineană, maghiară si română. Tot la noi, a apărut într-un volum de poezie si proză, povestirea”Jurnalul inexistentei”, după un manuscris al scriitorului.

Sub pleoape

Se zbate sub pleoape
tabloul acesta
e august în amurg
păsesc descult
în halatul rupt de la tata
pe o cărare printre plopi
si fluturând sabia
bătul noduros
retez capetele ulcioarelor
de lut însirate pe gard
ca stoluri de cotofene ordonate

după mine
alergau din colibe
băbute venerabile
paznicii ogrăzilor stau la portita
deschisă si se necăjesc
de s-aude în tot satul
că din nou
eu sunt rău-făcătorul
blestematul de huligan
al Kozaki-lor
si că cine mă alungă în sfârsit
din sat
mă sperie cu Doamne! Doamne!
si cu chinurile Iadului 
dar eu prin grădini
îmi căutam scăpare
si ajungeam
în lunca aburită
stam culcat până noaptea târziu
în ierburi
numai cu stelele si mă prefăceam
că nu aud glasul mamei
care mă chema acasă

abia spre dimineată
ca un vulpoi roscat alunecam
spre casă
amintirea acelui tablou
amintirea basmelor trecute
amintirea băbutelor acelora
întelepte si bune
amintirea cântecelor
pe care niciodată
n-aveam să le mai ascult
nici mai frumoase
să mai rămână
să mai vibreze-n flăcări
sub pleoape

Amurg de iunie

Portile duble ale soproanelor
încă pustii
scârtâie
în amurgul de iunie
vântul s-a linistit
în frunzis
cu fiecare clipă
cerul
tot mai sus se ridică
iar fundul apei
înstelat
tot mai jos se lasă
la baraj

de acum e vremea
greierilor
si a liliecilor
noapte de iunie
Umbrele

Vine noapea
umbrele plopilor
trec râul înot
se asează pe drumul
spre sat
se târăsc încet
către gard
iară el sub greutatea lor
mai tare la pământ
s-a aplecat
sărmanul
într-o noapte cu furtună
va cădea
si n-are să-l ridice
nimenea

stau
la portile deschise
si astept
desi stiu că-n plină noapte
nimeni nu mai vine
pe la mine
văd
umbrele lungi ale ulmilor
de lângă drum
ale plopilor de la râu
cum se topesc
în murmurele noptii

Mere văratice

Seară de iulie
furtună
ard stogurile dincolo de râu
pleacă de la geam
mă roagă mama
nu te mai uita-n zadar
azi
nu vine autobuzul
în clipele acelea eu potoleam
cerul
ca să-mi pot culege mere
pentru drum

ies în curte cu icoana
sfântului Florian
si furtuna tace
dintr-o dată

la remiză sosesc
cărutele rosii
ale pompierilor
în grădină sub amurg
în ierburi
printre pomii pusi în rânduri
se aprind
galbene lumini ale merelor de vară

ca si cum
cineva nevăzut
ar fi împrăstiat
bulgărasi de aur

Am văzut

Am văzut
pot să jur era-n august
si-n amurg
satul a fugit pe Calea Lactee
spre cea mai depărtată stea

până atunci nimic nu se-ntâmplase
obositi
oamenii veneau de la câmp
în grădina de la drum
cânta veselă o pasăre
iar cocosii cucurigau
a vreme bună
ca si altă dată
ceata
aburea deasupra râului

deodată însă a dispărut
în infinitatea cosmică

în seara aceea în apusul
de august potolit căldut
s-a prefăcut în stea
si azi
el luminează
cu lumina tot mai clară

Prezentare si traduceri de Alexandru G. SERBAN