LIRICĂ GERMANĂ
Michael KRÜGER
născut în 1943 în Wittgendorf, trăieste în München. Este seful
reputatei edituri «Carl Hanser» din München, în care au apărut mai toate marile opere universale, întemeietor si îngrijitor de editie a renumitei reviste «Akzente» – cea mai cunoscută si mai apreciată revistă literară din Germania postbelică, fondată de membri celebrei Grupe 47 – din care au făcut parte printre altii, Heinrich Böll, Walter Höllerer si Hans Bender. Poet deosebit de apreciat în perimetrul literaturii germane – si nu numai – Michael Krüger scrie proză, lirică, eseuri, fiind cunoscut si ca autor de piese radiofonice. Lirica lui Michael Krüger se-naltă din cîmpul zilnic al experientei personale. Ea se revelează cititorului uimit prin racursiurile bruste dinspre miezul textual, atingîndu-si prin fantă tinta. Toate acestea presupun o privire pertinentă în miezul esecurilor umane, al lizierelor trăirii, prin care simturile prind contur si se preschimbă în gesturi gingas-amare. Luciditatea si constiinta faptului că Aici este locul nostru de reflectie si de împlinire, precum si dăruirea deplină,
constituie nota genuină a acestei lirici de exceptie.
Cuvîntarea pictorului
am adus, ca multi îanaintea mea, sacrificii
frumusetii. Mîna mea a fost preotul, un ascet
al culorilor. Ea s-a îndrăgostit de suprafetele întunecate
de la cenusiul deschis pînă la albastrul-metal, nu îngăduia
oameni si lucruri. Astfel s-a ivit, tablou după tablou,
o casă cenusie pentru frumusete, ea însăsi însă
absentînd. Să încep încă o dată, din nou?
Munca mea este făcută. Acum lumea doarme
în palma mea si tresare din ochii ei orbi
în visele grele. Tabloul este gata.
Nu o să mai pictez.
cuvîntarea paznicului de muzeu
Am văzut lumea
în tablou. (pe mine însumi m-am văzut
în ochiul alb ca sarea al iepurelui,
care se roagă pentru nemurire
în secunda mortii.)
si am avut parte de toate mortile.
cuvîntarea bătrînei
aici a amarat barca, si-ncă-n radă
a luat-o cu sine vîntul, spre bucuria ochilor.
Meduze dansau în brizantii spumegînd
în rochii de foc, iar ascutita hărmălaie
al pescărusilor peste apa metalică
era seducătoare. Bărbatul de la cîrmă
împărtea teama de ambele părti,
doar Micutul, pe care îl numeau “filozoful”,
fiindcă era miop, a avut voie să-si molfăie
la mijloc, sarea, care era bună pentru oase.
Acolo, unde apa se scurge în cer
iar purul devine o parte a impurului,
au traversat. Apoi marea a devenit din nou
linistită. Unul a reusit. A fost decorat
în război înainte de-a muri. – în care?
In unul din ultimele, a spus bătrîna.
cuvîntarea traducătorului
pentru Friedhelm Kemp
mai mult de o sută de ori
am tradus luna, prietena
poetilor, fără a o trăda.
Am lăsat-o să se scurgă cursiv
ori am hrănit-o doar cu lucruri semi-grase,
cînd era în cura de slăbire.
Chiar si suspinele – ca parte a limbii -,
care-o înconjoară, le-am transpus
cît am stiut mai bine
în timpul gures.
Acel Ah! îi sedea mai bine ca acel Oh!-
statistic vorbind.
Totul este din nou de făcut, totul
este din nou de spus, a fost motto-ul meu.
Plătit am fost doar pentru două silabe:
Lu-na.
Utilizati o desemnare
Pentru fiecare notiune, spune directorul
băncii de vorbire, acest lucru este benefic
întelegerii dintre popoare.
Vorbele nu sînt proprietatea nimănui
si totusi, în monede pesine,
ne costă scump. Necesarul de cuvinte sporeste
odată cu avutia natională,
deci economisiti, unde puteti,
multumiti-vă pur si simpul cu:
lu-na.
cuvîntarea postasului
detin o frumoasă colectie
de cărti postale, care n-au avut destinatar.
Ea este ordonată strict alfabetic.
Salutări din vacante, semnate de dame grăsulii,
trădari în iubire, cu litere de tipar,
sfaturi practice : te rog nu uita
să stingi gazul. Tot ce-i leagă
pe oameni între ei. Scrieri irosindu-se zglobiu
altele cu prelungiri puritane-n jos.
Si toate frumoasele, devalorizatele obraze:
Adenauer, Franco, tristul rege grec,
purtînd stampila, pe cînd el, de mult era
în exil. Nici pelicanul si laleaua
nu lipsesc din colectia mea.
îndrăgesc însă nespus o carte postală, ea
a fost predată în New York, a călătorit în jurul lumii,
fără a-si împlini solia.
Textul ei, e următorul: nu, te iert.
Niciodată.
Prezentare si traduceri de Andrei ZANCA
