CUVÎNTARE PENTRU RUSIA
(pentru Alexandru Soljenitin)

Mãicutã Rusie, la subsuori
ai pãduri cu lupi si reni

Spre slava ta
bravii tãi fii îsi ridicã mîinile
aproape pînã la cer

De parcã cuvintele lor
ar fi cuie de potcoave
de bãtut cu pumnii goi

De parcã si-ar potcovi constiinta
cu convingeri de fier

Stînjeniti lasã bratele în jos
si zîmbesc cînd îi întreb
despre fratii lor
apropiati inimei tale.
DOI VÎSLESC

Doi vîslesc
la barcã,
unul cunoaste stelele,
celãlalt
cunoaste furtunile,
unul va cîrmui
printre stele,
altul va cîrmui
printre furtuni,
iar la urmã, la urmã de tot,
în amintirea lor marea
va fi albastrã.
 

IUBIREA

Iubirea
e o rozã sãlbaticã în noi,
ea îsi înfige rãdãcinile
în ochi
cînd întîlneste privirea iubitului,
ea îsi înfige rãdãcinile
în obraji
cînd simte suflarea iubitului,
ea îsi înfige rãdãcinile
în pielea bratului,
cînd o atinge mîna iubitului,
Ea îsi înfige rãdãcinile, creste nãpãdeste
si într-o searã
sau într-o dimineatã
doar simtim:
ea cere
spatiu în noi

Iubirea
e o rozã sãlbaticã în noi,
insondabilã de cãtre ratiune
si nesupusã acesteia
dar ratiunea
e un cutit în noi

Ratiunea
e un cutit în noi,
pentru tãierea rozei
prin o sutã de ramuri
un cer.
 

NOAPTE ALBÃ

Nimic pe cer sã-i acopere
pe îndrãgostiti

Nici mãcar un nylon negru
pentru piele

Nimic, doar un nasture
cãzut

Dar si acela
lumineazã.
 

DESPRE NECESITATEA CENZURII

Totul este
retusabil

Nu însã
negativul
din noi.

POSIBILITATEA DE A GÃSI UN ROST
(pentru M.)

Prin crãpãturile credintei sclipeste
nimicul

Dar chiar si pietrisul
ia cãldura
mîinii.
(Traducere de Dan DÃNILÃ)

Home