POEZIE FRANCOFONĂ

POEZIE FRANCEZĂ

 

Alphonse de LAMARTINE

(1790-1869)

L’AUTOMNE/ TOAMNA (fragmente )

 

– Salut, rest de verdeată, coroană a pădurii,

Îngălbenite frunze pe pajisti risipite...

– Adio, zile calde ! Curând, doliul naturii

Îmi va-nsoti durerea, făcând pe plac privirii.

 

Cu pasul în visare, urmez cărarea –ntinsă

Măcar ultima oară as vrea să mai contemplu

Cum soarele păleste si cum lumina-i stinsă

Abia de mai pătrunde în al pădurii templu.

 

Căci în aceste zile, când ea, natura moare

Privirile –i voalate par mai seducătoare...

E ultimul surâs ca semn de prietenie

Al buzelor... iar moartea-l va sterge pe vecie.

...............................................................

Pământ,soare, vâlcele – o, blânda mea natură!

În lacrimi mă despart, pe margini de mormânt,

De-un aer parfumat, de o lumină pură...

Doar pentr-un muribund e Soarele preasfânt !

 

(vol. Meditations poetiques, 1820 )

Versiunea în limba română : Constanta Nită