Gatien LAPOINTE
(1951-1983). Profesor si fondator al grupării „Ecrits
des Forges”. A fost „un poet al tării”, celebru pentru Oda Sfîntului
Laurentiu (1965).
Odă Sfîntului Laurentiu
(extras)
Eu sînt un timp geamăn si solitar
Sînt un loc de polenuri si cenusi
Am toată tulburarea unui fluviu ce se trezeste
Ce arbore ce fiară-mi va indica drumul meu
Eu pun în clipă grinzile anului
Închid într-un spic toată livada
Fac din fiecare rană un leagăn
Recreez în mine cele sapte zile ale lumii
Merg din amintire în viitor
Merg din strigătul sîngelui în ochii frumusetii
Încerc să văd si să vorbesc cu trupul meu
Eu nu pot decît să înăbus inima mea în plină noapte
O ce surdă prima fată a omului
Si eu aud prima sa povestire
Amestec limba mea cu rădăcinile înzăpezite
Amestec suflul meu căldurii primăverii
Mă impregnez cu fiecare miros
Inventez numere inventez imagini
Îmi construiesc litere din lămîie
Plantez cuvinte în cîmpia înaltă
Si aceasta se iveste deodată pînă la orizont
Ca un om plin de barbă si plin de rouă
(…)
Lumea naste în mine
Eu sînt prima copilărie a lumii
Eu creez cuvînt de cuvînt fericirea omului
Si pas de pas sterg suferinta
Sînt un izvor în curs spre mare
Si marea urcă-n mine ca un fluviu
O tijă-ntinde umbra-i de pasăre pe pieptul meu
Cinci mari lacuri deschid degetele lor în flori
Tara mea cîntă în toate limbile
Eu văd lumea întreagă într-o fată
Cîntăresc într-un cuvînt povara lumii.
