DIN LIRICA ALGERIANĂ
Algeria, tară multiculturală, si-a sărbătorit anul acesta o jumătate de secol de la independentă. După ce-am prezentat în numerele anterioare două poete contemporane, Fadéla Chaim-Allami si Zineb Laouedj, vă propunem pentru acest ultim număr al anului, un fragment din lirica unui reprezentant al artei kabyle, Ahmed Lasfer.
Ahmed LASFER
(n. pe 2 aprilie 1963, la Alger, Algeria)
Poet, textier, compozitor, muzician si interpret de origine algeriană-kabylă. Din 1999 locuieste în Franta, unde a lansat un stil muzical pe care îl defineste ca fiind un „metisaj al muzicii din Maghreb”. Melodiile sale sunt inspirate din muzica Maghrebului si sonoritătile mediteraneene, îmbrăcând perfect poemele scrise în arabă sau kabylă. Este fondatorul si animatorul principal la grupului „Yaness” (2003) care a sustinut mai multe spectacole si concerte pe scene frantuzesti si europene. Grupul pregăteste înregistrarea primului CD.
O, Jida!
Norii s-au risipit
A trecut furtuna
Loc făcând soarelui,
Vorbeste-mi de iubire
Ah, Jida!
Soarele de va apune,
Se va ivi luna
Ca să lumineze lumea,
Vorbeste-mi de iubire
Ah, Jida!
Alături de cei flămânzi
Să-ntindem mâna revolutiei,
Să rupem lanturile,
Ah, Jida!
Pe nouăsprezece mai,
Iesiti în stradă să ne „alungăm” conducătorii,
Multe au fost arestările si disparitiile
Ah, Jida!
Numele ti-l strig,
Nădăjduind că-mi auzi strigătul.
Chipul tău îmi lipseste,
Ah, Libertate!
Bachir Hadj-Ali
La ceasul soarelui-n asfintit
O blândă adiere s-a înăltat
Îmbătată de parfumul
Florilor ce le-a mângâiat.
Buzele tale au înflorit cuvintele poemului
Mai frumoase decât trilul păsărilor fâlfâind în văzduh
Cântul lor mi-a alinat inima
Eliberând-o de spaime.
Cine îl ascultă se trezeste si-si ia avânt,
Lepădând lutul hennei ce-i înlăntuie bratul,
Purcede să zidească raiul pe pământ.
Si totusi, prin tăcerea ta noi însine suntem aici
Tăcerea ta ne-a dat viată
Chiar si mutenia, prea curând venită,
Sufletul ti l-a insuflat în noi.
Sufletul tău în noi a prins si-nmugurit,
S-a copt si dat grâul
Ce hrăneste flămânzii
Aceia ce ară fără plug.
Ah, stâlp al libertătii!
Ah, loc sfânt fără sfânt!
Ah, Bachir Hadj-Ali!
Ca soarele-n asfintit
Ce-si lasă locul noptii,
Esti tu, ah, Bachir Hadj-Ali!
Vara, 1989
În româneste de Marilena LICĂ-MASALA
Paris, 26 septembrie 2012
N.B. Bachir Hadj Ali (1920–1991), poet, eseist, militant pentru eliberarea Algeriei. Redactor-sef al ziarului „Libertatea” (1948), conducător al Partidului Comunist Algerian (1956-1962), confondator al Uniunii Scriitorilor din Algeria (1962) si al unor structuri politice cum ar fi Organizatia Rezistentei Populare (ORP), în 1965 ori Partidul Avangardei Socialiste (PAS), în 1966. Din cauza activitătilor sale politice, a fost arestat de două ori: între 1953-1955 de administratia colonială, iar între 1965-1968 de autoritătile algeriene. În închisoare, a descris modul în care a fost torturat, pe foi de tigări, iar textul a ajuns în Franta, la editura „Minuit”, care i l-a publicat sub titlul „Întâmplător” (n.t.).
