Werner LAUBSCHER
Născut în 1927 la Kaiserslautern (Palatinat),
locuieste în Kandel si în Stein. Studii de muzică, geografie
si filozofie. Director de scoală pînă în 1991. Autor de volume
de poezie, povestiri, texte experimentale.
Din ultimele titluri: Călătorie de iarnă. Limbaj de iarnă, Poezii, Editura
Plöger, Annweiler; Împletitură de cuvinte si muscătură de sunet,
Editura Plöger, Annweiler; Suita 25b, Compozitii sonore, Editura Wohlleben,
Hamburg; Die Germansviller Dokumente, roman experimental, Ed. Gollenstein,
Blieskastel; Casatie de iarnă, Poezii, Editura Das Wunderhorn, Heidelberg.
În 1989 si 1996 cîstigător al concursului literar „Cartea anului”.
I s-au acordat Premiul „Martha Saalfeld“, 1996, si Premiul Palatinatului
pentru literatură, 1997.
Poeziile traduse fac parte din diferitele cicluri ale volumului Călătorie
în Amoenia, subintitulat O comedie-madrigal, apărut în
seria Topicana a Uniunii Scriitorilor, Editura Saarlăndisches Künstlerhaus,
Saarbrücken, 2001.
*
Mai stii
vroiam să zburăm
departe sus
în paltoanele noastre
ghemuri de vînt
Noaptea au căzut
vorbe de zăpadă
pază din tăcerea fierului
risipită usor
între noi
cuvinte minerale
descrise ar fi:
tăceri împietrite
*
Soptite
în limbi străine
Urzicătură
Supuratie
Scorojeală a oaselor si a ghetii.
*
Mut plec din acest an
înapoi pe muntele nostru
rîzînd îmi ies în cale cuvinte
pe care ochii tăi le-au vorbit
*
Frazele mele
sufocate în valul de sare – Mărăcini
le urcă-napoi înflorite
*
Dacă valea asta ar fi să existe
asa ar fi trebuit să arate:
o fisură în stîncă
si petecul orb
pe care sedeam amîndoi.
*
Conserve crengi lesuri
de poezii dispărute
resturi în descompunere.
În mîlul de pe panta alunecoasă
nuferi aruncă ancora.
*
Noi ascultam Schubert
Andante sostenuto
dintr-o altă lume
si tristetea
îsi trimitea umbrele înainte
*
Te-a studiat
Moartea cunoaste tavernele
Unde te poate întîlni.
*
Mîine. Steaguri de piele.
Umbrele
nu au corpuri.
Din metal dangătul zilei
pe care pasărea
îl
loveste dinăuntru de tîmple
Fraze zornăitoare
lăsate vînturilor mostenire
singur cu limba mea
numai albul
locurilor nebotezate
la marginea gropilor cu soapte
unde un cenusiu păleste
pînă la capătul rîndurilor
Duse de vînt în tara camuflată
Fragmente de coruri liturgice
Cîntecul umbrelor.
*
Sină spre nicăieri
O lună plină dar rece
tăiată de două sîrme
Butoane de portelan
la stîlpii de telefon
ochii deschisi la culoare
tovarăsi de singurătate.
Semaforul stă pe rosu.
Nimic care să dea umbre
nici un copil care să nu meargă acasă
părul lui înghetat
*
O noapte care-a venit ca o furtună
Si blîndă, dimineata
care s-a aplecat către mine:
Simti mirosul cafelei?
Nu-ti uita doctoria.
*
Ce zi!
Vine si chelnerul prompt
deschide umbrelele
apoi în pas de dans prin oras
tinîndu-mă după zîmbetul tău
O clipire de pleoapă
ca o limbă vorbită de gene
atît de veselă de usoară
Zburat din mîinile vîntului
un dor de tărmuri străine
Văzduhuri cîntă despre insula
de poveste Orplid
Cu umbrelele vrem să speriem
soarele
să zburăm pînă în cer.
Dar tu suflete
îmi prinzi de tălpi
umbrele lui Thanatos
Prezentare si traduceri de Francisca RICINSKI MARIENFELD
