POEZIE GRECEASCĂ
Lidia LAVDA
Tînăra poetă Lidia Lavda s-a născut la Atena, la 1 mai 1979, într-o familie cu
preocupări culturale. Mama ei, Katerina N. Theofilis, este scriitoare, critic literar,
editor si ziarist. Unchiul si nasul ei de botez, Hristos N. Theofilis, este un cunoscut
pictor grec. De la o vîrstă fragedă Lidia Lavda a atras atentia lumii artistice ateniene
prin expozitiile ei de pictură, prin editarea unui periodic lunar si prin premiile
primite la concursurile de limbă si cultură engleză.
Maturitatea ei artistică este mărturisită si de poemele din primul ei volum, publicat
în 1994, care stau sub semnul unui celebru aforism al lui Socrate.
Scenă goală
Motto: Stiu că nu stiu nimic.
Socrate
Am văzut o fetiscană
sezînd pe trotuar si plîngînd.
Am întrebat-o: „Ce se întîmplă?”
si mi-a spus: „Plîng pentru lume.”
Viata este o scenă goală
dacă iubirea...
dacă iubirea lipseste.
De aceea iubeste firesc pe oricine,
fă-ti griji, firesc, pentru oricine.
Merită să fie asa...
Am văzut o femeie
stînd în drum si rîzînd cutremurată
si am întrebat-o: „Ce se întîmplă?”
si mi-a spus:
Viata este o scenă goală
dacă iubirea...
dacă iubirea lipseste.
De aceea iubeste firesc pe oricine,
fă-ti griji, firesc, pentru oricine.
Merită să fie asa.
Fii nemuritor
Poartă o rochie sexy
si îi fur poseta.
Văd, iată, că oamenii mor
si un porc care poartă cravată.
Să nu fii niciodată jucăria porcilor.
Să nu fii niciodată prefăcut si desăvîrsit ca o păpusă.
P OEZIA / vară 2010
152
Ai grijă si mergi înainte.
Îmi pierd mintea cu lucruri pe care le învăt!
Ai grijă si mergi înainte.
Unii oameni au bani, dar nu sînt precum mierea.
Să nu-ti vinzi sufletul:
fii nemuritor.
Crede în ceea ce esti
si nu încerca să cumperi automobil.
Nu-ti ucide viata:
fii nemuritor.
Clovnii
Este ora nouă seara
si văd că oamenii se ciondănesc.
Cuvîntul este asteptarea minunatei creatii.
Oamenii spun unul altuia:
„Ai nevoie de o spălare a creierului”.
În timp ce doi clovni
îsi urîtesc spectacolul,
de la fereastra mea privesc un copil
care se bucură de înghetata lui.
Tara lui Disney
Mama are un aer
precum al lui Bugs Bunny
în operatia pe cord deschis.
Cămasa ei de noapte evocă
o multime de flori de cîmp arse,
în timp ce tonul ei aspru seamănă
cu al lui Mak Duck
cînd revendică moneda norocoasă de zece centi.
Inteligenta ei o întrece
pe a inventatorului Kyros,
dar eu
am geniul de politist al lui Mickey Mouse.
Mama este o lume
a desenelor animate,
P OEZIA / vară 2010
153
iar eu sînt un copil care se bucură
de tara lui Disney.
În pînza fină de păianjen
Mi-aduc aminte de visele mele frumoase
si amintirile se revarsă peste căile memoriei.
Timpul trece, schilodind clipele pe care le-am trăit.
Îmi escaladez viitorul!
Care va fi piscul?
Evadez din impersonalul si agasantul
paradis al cotidianului.
Mă întorc la tesătura fină, ca pînza de
Păianjen, a vietii mele.
... Ale poetilor surghiuniti
De pe acest glob lipsesc valorile.
Inima mea se frînge cînd aud soaptele
apărătorilor pierduti
ale unei farse blestemate.
Ideologii pierdute în asteptările riguroase
ale mic-burghezilor.
Îi spun sufletului meu:
Părăseste această lume care putreze ș te fără încetare
ca un fruct stricat.
Fii bogată în credinta ta,
în urletele „poetilor” surghiuni ț i.!
Camera de sticlă a imaginatiei
Făcînd eforturi să străbat drumul greu de trecut
al gîndului,
cu pietricele împrăstiate care înfătisează amintirile,
ascult ecoul sperantelor năruite
si mă întorc în tăcerea mea fără sfîrsit.
Mă gîndesc la bărbatul păpusă murdar
- cersetor, marginalizat -
care a fost aruncat în subteranele creierului meu.
Mă priveste cu privire cinică
si mă îmboldeste să rămîn pentru totdeauna zăvorîtă
în camera de sticlă a imaginatiei.
P OEZIA / vară 2010
154
Puncte de suspensie
Copii cu suflete de vrăbii varsă lacrimi
nu pentru o uniformă brodată cu fir de aur,
ci...
Se aud tipete,
se aud la mare distantă.
nu sînt un gen de muzică,
ci...
Ci?...
Oameni care
Chip lipsit de strălucire:
urc treptele timpului.
Ascult un ecou îndepărtat,
vuiet al oamenilor care au uitat...
al oamenilor care au fost uitati..
Ei sînt departe de mine ca o respira ț ie la distantă.
Apă pură care a fost schimbată în noroi;
oameni care au uitat..
oameni care au fost uitati.
Ecourile fermecătoare ale anilor
Îl privesc pe acel bătrîn cu chipul plin de riduri,
care meditează.
Viata lui a plecat la plimbare
si, poate, nu se mai întoarce.
Amintirile trec pe usă si nu revin.
Abandonarea lasă primele ei semne
si renuntarea îi ia locul;
asteaptă.
Anii trec ca ecouri fermecătoare ale unui răsunet.
Moartea pătrunde în trupul bătrînului,
dar nu în sufletul lui.
Mintea lui se deschide ca o floare.
Rîsul – plînsul lui are ecou în toată camera
pe care a invadat-o igrasia...
Gîndirea lui luminează în întunericul celor din jurul lui.
P OEZIA / vară 2010
155
Bătrînul acela…
avea atît de multe de spus.
Lume nedesăvîrsită
Oameni care nu au personalitate morală!
Discursul lor seamănă cu o glumă ieftină.
Încercînd să tălmăcesc fenomenele
care au loc în jurul meu,
Îmi pierd orientarea într-o lume spirituală nedesăvîrsită.
Reprezentanti
ai speciei umane
mă privesc
cu nedumerire si cu teamă totodată.
Întemeietori ai unei filozofii inexistente,
ei se supun unui sistem
care îi ajută economic si moral.
Reprezentanti ai speciei umane…
cu toate acestea eu nu mă prefac că vă ignor.
Vă ignor!
Îmbălsămare
Călătoresc prin constiinte reci.
Sufletul meu este îmbălsămat într-o cutie murdară.
Făuresc legende si iluzii.
Rămîn mută de atîtea glasuri care sînt în jurul meu.
Devin actor într-o dramă pe care au pus-o în scenă altii.
Devin povestitor al întîmplărilor pe care le-au trăit altii.
Devin soldat într-un război pe care l-au început altii.
Desenînd…
Îmi imprim gîndurile pe o bucată de hîrtie,
asteptînd critica unor ochi suspiciosi.
Îmi sporesc gîndurile
si descopăr recolta pentru viitor.
Nu mă limitez la părerile peticite ale altora.
Desenez tineri internati
într-o scoală de corectie, construită pe jumătate.
Îi privesc drept în ochi:
le văd ochii care îmi opacizează creierul,
P OEZIA / vară 2010
156
făcîndu-se nevăzuti.
Reuseau să supravietuiască,
dar îsi întunecau sufletele pentru pricini
inexistente.
Ochiul miop
Astă-seară îti voi vorbi
despre sportivul de doi bani găuriti.
Te voi îndemna să-ti investesti visele
în actiuni plătite de apatie.
Îti voi vorbi despre ochiul meu miop, care
observă atent cioburile vesniciei.
Îti voi arăta că sîngele s-a făcut apă.
Te voi călăuzi prin labirintul halucinatiei abstracte,
Te voi convinge că e posibil si, iată, esti
merituos!
Agendă
Azi am găsit o agendă îngălbenită
a gîndirii mele rebele
si fotografia mea mă privea cu milă
în camera murdară.
Îmi examinam creierul ruginit
si am spus: „Ai nevoie de ungere.”
Toate mă alungau:
fotoliul strîmb, căruia îi lipsea un picior,
visele mîncătoare de furnici, pe care le-am
ascuns în dulapul pal…
Privirea mea se furisează în fiecare amintire
fină ca pînza de păianjen.
Deschid usa si descopăr evadarea mai usoară
decît asteptarea legendei.
Evadez…
Alergătorul
Am pierdut croitorul gîndirii mele scăldate în soare.
Am văzut în oglinda mea un alergător fără apărare.
Mi-am tăiat în bucăti inima
si în ea am descoperit combinatia chimică
iubire-ură.
Am scos masca bine făcută a chipului meu.
Am alungat senzatiile nenumărate care mă urmăreau.
P OEZIA / vară 2010
157
Am renuntat la vesnica condamnare a mortii,
zăvorînd jaluzelele slavei desarte excesive.
Am trăit!
Ecoul incertitudinii
Noaptea neputincioasă
impresionează, cu tăcerea ei, ruinele nefericirii vizibile.
Observ cu atentie oglindirea lentilelor mele prăfuite
cu incertitudinea gîndirii mele disperate.
Toate au rămas la fel
de la neplăcutul si stînjenitorul vuiet al
fîntînii ruinate
pînă la glasul disonant al vedeniei solitare.
Toate au rămas la fel..
dar adevărul meu se iveste pe neasteptate, încet-încet,
schiopătînd si plin de zbîrcituri.
Să-ti amintesti de mine si cînd tăcerea mea
Să-ti amintesti de mine si cînd tăcerea mea
va avea să spună ceva.
Să-ti amintesti de mine chiar dacă rătăcirea mea în vise
îmblînzeste fiara sufletului meu.
Cînd simt dorinta incontrolabilă de a evada
din umbrele trecutului,
strivind amintirile
care mă vînează să mă înmormînteze în
prăfuitul si înnouratul
sicriu al eternittii,
să-ti amintesti de mine.
să-ti amintesti de mine si cînd tăcerea mea
va avea ceva de spus,
chiar dacă...
dacă voi juca jocul celor care au uitat principiile,
să nu mă întristezi.
Imagini dintr-un salon medical
Un bătrînel
povesteste despre cele 43de injectii de apatie pe care
le făcea.
Organismul lui nu rezista.
Un domn
despătureste prevenitor hîrtiuta bomboanei
P OEZIA / vară 2010
158
în timp ce observă privirile precipitate ale
jucătorilor din jur.
Toate seamănă cu o farsă bine pusă la cale,
pînă si crizantemele uscate,
care stau împrăstiate pe masa rotundă.
Domnul bine pus la punct
citeste cu aer suav
si maniere delicate.
Scoate în evidentă conceptia lui mic-burgheză
si mestecă guma lui vanitoasă.
Bătrînelul îsi continuă povestirea
în timp ce eu înteleg că vorbele
nu mai au nimic de spus.
Pe canapeaua bleumarin cu perne
stă confortabil un ideolog ingenuu
si meditează
că va plăti a douăsprezecea rată lunară
la ultramoderna lui masină de spălat.
Povestirea se desfăsoară
ca un covor indian de mare pret.
Prezentare si traduceri de Bogdan BADEA
