Lety Elvir LAZO
S-a născut în San Pedro Sula-Cortes, Honduras
în 1966. A absolvit Facultatea de Litere a Universitătii Nationale
Autonome din Honduras, UNAH; specializată în literatură. Profesor în
cadrul Universitătii Pedagogice Nationale „Francisco Mozaran” si în
cadrul Departamentului de Litere a UNAH.
Ca recunoastere a meritelor sale literare a fost distinsă cu Premiul I al
Ambasadei Republicii Chile în 1996 si cu Premiul I al celei de a 8
editii a concursului international de poezie organizat sub auspiciile revistei
„Correo de la Poesia”, Valparaiso, Chile, 1997. Activitatea sa literară cuprinde
volumul Luna que no cesa (1998), eseul Datos sobre vida y obra de Eva Thais
si volumele de poezii Bajo Sospecha, Mujer entre perro y lobo.
Decizii
M-am hotărît
să mor într-o noapte de aprilie
sau mai bine de octombrie
dar nu în cea de-a zecea.
Să uit un nume
– poate al meu –
să ud rîsul păsărilor
să număr salcîmii din pîntecele meu
să alăptez privirea
în oglinda mortii
pentru că gura-mi are gust a sticlă
de curcubeu ce sîngerează.
Palimpsest
Ti-am uitat numele,
ti-am uitat vîrsta, parfumul
nu-mi amintesc gesturile tale
cînd alte buze mă sărută
cînd alt trup mă înfioară
nu-mi amintesc nici
de locuri de întîlnire
întîmplătoare sau stiute
nici de peretele din barul
unde am scris „te astept”
unde ai jurat „te iubesc”.
Tot ce mai rămîne din trecut
se leagă de urmele
unui graffiti de iubire.
Scrisoare de dragoste de după război
Nu mai stiu la cine mă gîndesc
la tine, la mine...
nu stiu.
Ne înconjoară incertul
indescifrabilul
ape nevăzute
ce-mi arată drumul.
A căzut Zidul Berlinului
nu cel de aici
as vrea ca totul să fie altfel
ca totul să se schimbe
– mai putin tu –
pentru că nu stiu ce as face
fără cuvintele tale
fără îmbrătisările tale puternice, tandre
fără tăcerea ta – uneori –
fără privirea ta de păun
neastîmpărul tău de bondar
sau dăruirea primei flori.
Nu stiu ce simt
e greu de stiut
dacă ai crescut în timp de război
Înainte, iubeam singurătatea
acum, o prefer în compania ta
apoi....
nu stiu ce voi gîndi nici cum voi simti
e mai bine să ascult glasul inimii.
Am impresia uneori că merg
printr-un muzeu gigantic
de lucruri vechi si noi
ce mă privesc cu ochi umani
care-mi inspiră teamă
dar merg mai departe
nu pentru a mi le desena în minte
ci pentru a căuta arta
celor aproape douăzeci si cinci de ani ai tăi
si o fereastra enormă ce dă spre mare.
Traducere si prezentare Alina TITEI
