LIRICĂ ISRAELIANĂ

 

Léa ZEHAVI
(n. 13 decembrie 1950, Israel)
 Poetă, prozatoare, traducătoare israeliană. Stabilită în Ierusalim, locuieste frecvent în Franta. Studii superioare de Limbă si Literatură ebraică si franceză, Universitatea din Haïfa. A publicat între 1984 si 2005 mai multe volume de poezie (1984, 1988, 1995), proză (2005), o traducere selectivă din „Heptaméron” de Marguerite de Navarre (2002). Compozitorul israelian Netta Aloni i-a pus pe note câteva poeme. Invitată la mai multe festivaluri de poezie internationale si dezbateri despre rolul poetilor în stabilirea unui climat de pace, creator, prosper în Orientul Mijlociu.

Rădăcini

Femeie aproape de saizeci de ani:
Gustul fructului pe care îl furisa
Între buzele sale
În locul desertului
Încă nu a dispărut.

Fericit acela care stie să binecuvînteze:
Pentru ceea ce îi dăm
Pentru ceea ce îi luăm
Ea care îsi mai adaugă învătătură
Nu va trece poate niciodată
Examenul final

Adevărul:
Năvală de păsări hitchcockiene
Cu forta tipetelor si bătutului din aripi
Se abate asupră-i pentru a-i ciuguli ochii
Iar ea, nu are altă grijă decît să-si acopere
Albul de la rădăcinile părului
Asta îi face rău
Ca si cum cineva i-ar smulge
Arborele vietii

De fapt, ce vrea?
Să o lăsăm în pace
Pe jumătate înfiptă în sol, pe jumătate dezrădăcinată
Vesnic rezidentă temporară
Pe un pămînt care se cutremură
Sub picioarele sale
Uzate cartilage
Scîrtîinde articulatii

Important:
Ca albul părului
Să fie negrul corbului
Si să zîmbească un pic
Ca si cum ar mai fi cu putintă
Să cucerească ori să fie cucerită
De trecător

Copilărie

Pe cînd nu stiam nici un dervis
Dansam ca ei
Cu ochii închisi
Învîrtindu-mă în jurul meu
Cu bratele întinse care
Păreau că se desprind de trup
În transa jocului

Spatiul se lărgea la nesfîrsit
Îmbrătisat de jocul lumii
Furtuna de culori
În umbra pleoapelor mele
Se prefăcea în fulger
Alb

Prinsă în toiul învîrtitului
Galopam pe un cal înaripat
Si pentru nimic în lume nu-mi slăbea
Entuziasmul
 
Iar căderea
Molatecă
Pur abandon
Gravitatiei
Era doar un alt fel de a pluti
Dacă nu înaltul zborului

Petardă

Un bubuit tulbură
Linistea-mi aparentă
Sufletul îmi tresări
Ca un cîine de pază
La auzul unui pas străin
Ah, dacă l-as fi putut prinde
Pe acela care zgudui văzduhul
Care îndrăzni să-mi aducă aminte
Că viata nu e nicidecum odihnă
Si nu va fi nicicînd
Croită pe măsura mea
L-as fi făcut bucăti
Eu, blînda
Atît de bună
Cum adică n-are altceva mai bun de făcut
Nu-mi e oare destul că timpul meu
Se spulberă
Ca pulberea
Care a declansat petarda
Actionată de mîna
Activată de mintea
Aceluia care nu mai îndura
Linistea
Si singur vuietul pe care îl făcu
Asemenea tunetului Domnului
Îi domoli o clipă sufletul 
Ca vorbele aranjate de mine
În toiul vijeliei
Ori după
 
Prezentare, selectie si traducere: Marilena LICĂ-MASALA