Cătălina Cadinoiu (Bucuresti)
Ca „proaspăt mergător pe drumurile poeziei”, după cum vă prezentati, este clar că vă descurcati foarte bine. Desi marcată de retorica optzecistă, care face uz de fragmentarism, discursivism si, deseori, naratiune oarbă (adică fără cheie, fără orizont), apreciez că dumneavoastră faceti eforturi mari să vă descoperiti propria voce, în acest vacarm pluralist si dizarmonic. O primă urgentă ar fi să curătati textele de stridentele care vă mai scapă printre degete, cum ar fi: „oasele vorbesc la fel de tare o conferintă”, de metafore demonetizate, ca: „marea mi se spînzură de gleznă”. Poemul sobru si frumos „Inima ta nelocuită” se încheie, nu tocmai fericit, cu un fel de cădere în gol: „Acum că tot ai venit/ hai să locuim în inima mea,/ iar inima ta să o tinem pentru oaspeti”. Astfel, gravitatea ceremonială a întîlnirii cu un text poetic ce si-a propus să tintească departe este ratată, stirbită. Dar acestea sînt doar amănunte  care se pot cizela pe parcurs. Dincolo de ele, talentul, stiinta de a construi un poem sînt calităti care vă recomandă si pentru care vă felicit. La rîndul meu, vă recomand pentru a fi publicată în paginile acestei reviste.

Georgeta Zaj-Roman (Satu-Mare)
Dacă toti oamenii ar fi delicati si politicosi ca dumneavoastră, nu numai că raiul ar fi pe pămînt, dar orice poezie ar fi genială. Sau inutilă? Mai rar am ocazia să întîlnesc pe cineva care să se scuze că îmi scrie, mai ales la posta redactiei! Vă întorc si eu scuzele pentru eventuale greseli si multumirile pentru încrederea acordată, asigurîndu-vă de simpatia mea sinceră.

George Ceausu (Cîrna)
Ca de obicei, avem de luptat! Si dă-i, si luptă! Dar pentru ce? A, pentru binele poeziei? Parol! Citez acum: „Iată! Stă-n nemiscare si closca si puiul/ Dincolo, centaurul!/ În muzeul de jos/ E doar haos./ Aleargă si puiul de găină si closca/ si lunecă troica/ e o continuă alergare/ de care pe care”. (Muza care amuză). Dar de ce vă impuneti un asemenea ritm? Mai odihniti-vă, zău asa!

Adrian Munteanu (Iasi)
Circulă un zvon că poezia a devenit un spatiu de defulare pentru nemultumiti! Citindu-vă textele, înclin să cred că asa este. Să pornim de la lucruri foarte simple, prozaice chiar: cînd ajungeti într-un loc, vă uitati în jur să stiti unde vă aflati, apoi trebuie să mai stiti cine sînteti si care este rostul dumneavoastră acolo. Acum să revenim la poezie. Mai întîi, e bine să aveti clar în minte unde vă situati si ce vreti să spuneti. Ce credeti că poate fi deosebit în exprimarea dumneavoastră, atît de deosebit, încît să intereseze si pe altcineva, în afară de rude si prieteni? Eu văd un amestec nefericit între Adrian Păunescu, Ion Barbu si Marin Sorescu, plus ceva cultură de cartier, doar asa, pentru că e trandy. Dar nu e suficient. Mai e nevoie, pe deasupra, de lecturi serioase si de precizarea unei filiere. În plus, merită să vă puneti o întrebare simplă – „Eu cine sînt?” – întrebare preocupantă pentru fiecare dintre noi si la care noi toti sîntem datori să căutăm un răspuns.