Carmelia LEONTE

 

Cristina MOCANU
Cultivati paradoxul, ceea ce e bine. Unele imagini se cer prinse într-o retea izomorfică mult mai complexă. Identificarea sinelui poetic, prins în iarmarocul vietii, se rezumă deseori la o tulbure apoteoză, prea tulbure. Erotizarea universului liric este fortată, brutală, nu lipsită de patetism. Reusiti să creati imagini surprinzătoare, ceea ce este dovadă sigură de talent. Se cere purificarea eului liric, îmbătat adesea de un lichid euforizant. Vreti să surprindeti eternitatea într-o viziune sigură si… definitivă, ceea ce poate tine de paradoxul gândirii poetice sau de aroganta tânărului care crede că lumea începe si se sfârseste cu sine. Oricum ar fi, nu neg că aveti dreptate. În definitiv, există într-adevăr o lume care începe si se sfârseste cu dumneavoastră. Vă urez să o identificati.

 

Robert Marius DINCA
Versurile dumneavoastră par a fi efectul unor miraculoase zboruri prin timp, dincolo de mode literare si de orgolii… mereu la modă. Aveti o modestie care vă stă bine, un bun simt care vă îndeamnă să nu vă doriti o imagine care nu vi se potriveste. Cu alte cuvinte, nu vreti să păreti altul decât sunteti. Dar cine sunteti? Un tânăr din Mangalia care scrie versuri, după cum vă recomandati. Versuri rimate si ritmate. Acest tip de versificare, în cadentă clasică, vă ajută pentru că vă sustine ritmul, frazarea lirică, gesticulatia poetică. Registrul este bogat în situatii previzibile, în simboluri mult visate, de generatii întregi. Cine a găsit deja paradisul, acela în mod evident nu îl mai caută. Ori poezia înseamnă căutare, fără interferente cu un trecut depăsit. Nici negarea unei experiente acumulate nu ar duce la nimic. Trebuie găsită linia de mijloc între ceea ce ati citit si cel care sunteti. Dumneavoastră trebuie să deveniti ceva mai mult decât suma lecturilor acumulate. Eul poetic se compune prin multă trudă si căutare de sine, situându-se în cărti si deasupra lor. Secretul succesului constă în protestul ontologic fată de propria persoană, întotdeauna supusă cutumelor si convenientelor, pentru a deveni un Don Quijote care crede în steaua lui, în victoria ce i-a fost predestinată.

Claudiu Marian MIHALACHE
Un fel de instinct poetic vă îndeamnă să erotizati lumea în care trăiti, pentru a o învinge. Aceasta este si metoda pe care o preferă poetii pentru a învinge moartea. Vă creati un cadru spatial fundamental, unde plantele se iubesc si melodicitatea naturii devine marca temporalizării. Spatiul dinamicii sonore are o stranietate căutată, fără a fi fortată. Nu puteti evita, totusi, cliseele de genul „privire albastră”,”sărutul vântului”, „nuferi albi”, „ochi strălucitori”, „buze rosii ca asfintitul” etc. Fluenta lirică se pierde în amănunte nesemnificative si imagini vetuste, pentru a renaste brusc din propria cenusă. Aveti nevoie de mai multă experientă culturală pentru a identifica tonul potrivit, din toată simfonia agitată, policromă si polifonică în care vă avântati cu mult curaj.

Maria MEZEI PANDELE
Păreti o adolescentă care îsi caută împlinirea, îmbrăcată în „rochia toamnei” (cam devreme!) si „sorbind cu sete otrava dulce” a dorului (!!!). Iubirea dumneavoastră se stinge încet, ca o fiintă muribundă, după cum ne spuneti, ceea ce mi se pare deprimant. În general, textele dumneavoastră sunt invadate de sincope, si la propriu, si la figurat. Aveti probleme sufletesti, dar si tehnice. Dacă pentru cele sufletesti s-ar cere să iesiti mai mult în lume, să comunicati cu prietenii, pentru celelalte se pretind mai multe lecturi. Vă situati într-un fel de peliculă cinematografică voalată, în care culorile sunt sterse, tonul stins si speranta desartă. Reveniti-vă! Pentru a reusi ceva în viată vă trebuie energie, încredere si curaj. Orice poet este un mic Napoleon care porneste să cucerească lumea. Vă imaginati un Napoleon fricos si emotiv, care nu îndrăzneste să scoată nasul pe geam dimineata de teama guturaiului? Sau unul care nu îsi exprimă sentimentele pentru a nu fi rănit? E nevoie de mai mult risc în poezie. Scuturati-vă de haina grea a limbajului de lemn. Poate că atunci veti reusi.

Adrian PAPARUZ
Locuiti într-un spatiu cu aer tare si nu cunoasteti jumătăti de măsură. Înfruntati uraganul inspiratiei poetice bine înarmat si dichisit. Vă pregătiti cu meticulozitate pentru marea înfruntare, nimic nu vă ia prin surprindere. Asta e bine, pe de o parte. Pe de altă parte, însă, dacă domnisoarei Maria Mezei Pandele îi sugeram să îl descopere pe micul Napoleon care zace la pândă undeva, în sufletul ei, de fiecare dată când se asează înaintea paginii albe, dumneavoastră vă spun că nu v-ar strica să vă amintiti cât de vulnerabilă este fiinta umană si cât de usor de învins. Sunteti ca un leu paraleu într-o grădină cu toporasi. La ce bun atâta vitejie când lumea din jur e atât de fragilă? Uneori un gest sincer, o privire curată cuceresc mai mult decât toate armatele lumii. Aerul tare al ascensiunii poetice trezeste imaginile si imaginatia, dar aveti grijă ca lumea pe care o creati să rămână locuibilă.

Robert KOLUMBAN
Vă aflati pe cerul unei nopti eterne care vă creează euforia poeziei. Versificatia pe care o practicati este simplă, fără fasoane si fără pretentii. Limbajul este transparent, atât de transparent, încât putem trece dincolo de el fără să ne dăm seama că s-a întâmplat ceva esential în viata noastră, cum ar fi, de pildă, evenimentul de a fi cunoscut un nou poet. Nu miscati tragedia lumii cu nimic, nu o fortati să îsi schimbe forma sau continutul, ci repetati în acelasi  mod, deja consacrat, lucruri spuse de marii nostri clasici, dar fără să ajungeti la profunzimea lor, desigur. Nivelul superficial al lecturii universului în care trăiti vă protejează de traume majore, de zguduiri neasimilabile sau de interogatii fără răspuns. Din nefericire, ne „apără” si pe noi de emotia descoperirii vreunei lumini încă nedescoperite prin prisma căreia să privim răsăritul soarelui, strălucirea apei în amurg sau zborul vreunei păsări călătoare.