MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
LEO BUTNARU
5.I.1949 (Negureni – Bălti)
FIRESC
Nu plânge si nu râde, ci-ntelege –
precum îndeamnă Benedict Spinoza;
Tu nu încalci, nici decretezi vreo lege
când îl întrebi: E necesară poza
de inimă, de gând si de vedere? –
Te dumiresti prin a-ti dori să suferi –
din plâns învins se-nfiripă putere –
profetice-s absentele eruperi
de spaime în orbite dilatate
de-o metafizică, presupusă lavă –
simte prin gând o inimă ce bate
pe vechi, discret, în piept, în partea stângă
indiferentă la hilara slavă
ce-ar interzice omului să plângă…
SOAPTA CA O SEHEREZADĂ
Te-ascult, dar nu uit: vremea trece
si-mi pare a teamă că, iată
ca mâine-poimâine-o să sece
vecia povestilor, toată.
O mie de nopti fără una
rămân… Două nopti în rezervă…
Povestea-i poveste… (minciuna
e altceva, nu e superbă).
În timpul ca o ambuscadă
mai am două basme soroc
de viată si nu de saradă
si-o rugă-n final de baladă:
Urzestele-n fir de noroc
prea buna mea seherezadă!…
