POEZIE MACEDONEANĂ

 

Milos LINDRO

Galaxie verde

 

Fiecare dimineată o galaxie verde
îmi trimite zgomote invizibile
pe cînd eu am si limbi nocturne
calme chinuieli, exagerări sonore
– ecouri vagi dintr-o ironie galactică.

Într-o pîclă sticloasă – sigurantă pierdută
înăltimi necălcate care sună pentru eternitate.
Evaporă străchipul, evaporă, evaporă…
Evaporă si chipul, evaporă
iar MOARTEA
nu încetează.

 

Importanta uitată

Cînd iarăsi voi trece
viata aceasta identică, cînd
părtile lumii vor schimba rînduiala
iar cerul va deveni enorm, cîmpie piezisă
cristalinele-fructe ale lui
cu lumina gustului tău
si importanta uitată a păcatului
cu un treacăt straniu al aceluiasi
pas
                spre infinit
                                pînă la aceeasi ne-sedere
de agătatele raze ale caldei atingeri
vom fugi diamantic de mult
în firele vagilor sori
si în spatii care tihnit poartă
ecourile colorate în gri ale visului.

 

Fuga

Haideti în cuvintele
în cuvintele altora
pentru că nu avem proprii
pentru că si proprietatea
si ea este un cuvînt
unul îndepărtat si mut
care nu se poate avea
nici ea însesi nu se posedă
acela cu chipul obraznic
care atinge cuvinte-cuburi
unele surde si amorfe
dar destule de observat
cu constiintă pură după amenintare
în fata căreia te retragi
poate că siguranta ne reprezintă
dar fuga e o necesitate
pînă va deveni măiestrie
o meserie urîtă
pricina se va pierde
scopul va începe a tremure
si va rămîne măiestria
cu totul permanentă
Versiunea în limba română:  Dina CUVATA
Stilizare: Marius CHELARU