PETHÖ Lorand
Altarul din somn

am ridicat un altar în somn
scârtiind pe frigider
trotuarul dormea monoton
julind becul pe a lui guler

si nouă câini lătrau sublim
paharul stătea strajă
foamea devenea divin
cu o biblie pe masă

si ceream azil în cer
scârtiind pe frigider

 

Pe sticle din biserici

te-am pictat pe sticle din biserici
cu mâini de lavă înmuiate în pâine
praful străzii se lipea pe fată
mi-a soptit ai auzit vecine

răcoarea vocii naviga în scară
apostolii îmi cântau la orgă
ca lăutari betivi străpunsi de seară
iubi ne vom revedea la morgă

vom cuceri salteaua iar cu aripi
si Dumnezeu va sta blând la pradă
ne va picta pe sticle din biserici
cu un cuffer gras plutind în ladă

 

Cu mâinile în gardă

cu mâinile în gardă
ca gânditor pe stradă
unde fierul naste
viitor din astre
pe străzile cu dună
cu gura plin de spumă
vine-n galop paharul
degeaba joci cu zarul
mai bine joci cu sfoara
te-a înselat iar scroafa
ea de lux visează
te întinzi pe masă
ridici la cer paharul
distrezi cu lacrimi statul
si cerul stă la umbră
pe vene tragi o dungă
si izvoreste visul
dansează fals canistrul
cu mâinile în gardă
pornesti dresat pe stradă

Orasul din cenusă

iar plecăm pe cioburi pe cărămizi si piatră
îngerii din turnuri veghează cu o spadă
cu o spadă ruptă din coastele femeii
si amazoanele din colturi numerotati cu serii
strălucesc sub stele în frigul trist al serii

iar plecăm în grabă în orasul din cenusă
cu biletel pe deget învelit într-o husă
transformati de mituri de pumni zburătoare
pârjoliti de preturi doar numele pe foaie
în cenusa străzii ca albatros în ploaie

iar plecăm cu plete cu călăul pe spate
rostind poem din sticlă încărcat pe teavă
încărcat de foame ciorile să cânte
versuri înghetate legănând pe hintă
legănând în noapte lantul tine încă

iar plecăm pe cioburi în grabă cu călăul
sub palton cu pâine pe gât rugină sârmă
iar plecăm cu plete cu rime de tristete
bătând cu pumni în usă în orasul din cenusă

Ninge cu pene

 

te-am zărit în fumul de tigară
soldul dansa în scrumiera ruptă
stii bine nici curvele nu lucră
de când ninge cu pene afară

tineam coloana ca o lumânare
arzând doar snurul pufos de odă
si siringa furată din spitale
tatua parchetul plin de vomă

te-am zărit cu buzele pictate
cu culoarea noptii exhumat din vise
strig la gardă cu mâini ridicate
Doamne salvează-mă din criză

 

Corăbii cristale

ne cheamă iar cu toba
ai luat busola
azi pornim pe mare
în corăbii cristale
sub cerul de mătase
jegul iar se lasă
hai fugim iubire
ajungem cine stie
ne-o furat si locul
poate mâine corpul
hai pornim pe mare
urcă pe spinare

ai luat busola
nu se aude toba
jegul iar se lasă
sub cerul de mătase

 

Respiram cu poftă

era târziu ciorile dormeau pe gard
în noaptea adâncă umedă si crudă
strângeam oase aruncam în sac
pielea intra prin geam alunecând pe lună

cu sânii putrezi ai încălzit culcusul
(bucuria de a fi pe lume)
respiram cu poftă ca si porcul
în noaptea adâncă umedă si crudă

Traduceri de Zsolt KARACSONYI, din volumul Dincolo de zid