Poezia simbolistã

1. Miscarea modernistã rezultantã a sincronismului.
2. Nota diferentialã a simbolismului.

Am putea defini miscarea modernistã ca o miscare literarã iesitã din contactul mai viu cu literaturile occidentale si, îndeosebi, cu literatura francezã, dacã definitia nu ar pãrea cã afirmã existenta acestui contact numai odatã cu epoca nouã. În realitate, dupã cum am arãtat în volumul întîi al acestei lucrãri, termenii problemei sînt cu totul altii: proportional, influenta literaturii franceze asupra literaturii noastre nu este mai mare acum decît la începutul veacului trecut; putem afirma chiar cã influenta lui Lamartine asupra lui Eliade, Cârlova, Alexandrescu si Alecsandri, sau a literaturii germane asupra lui Eminescu, a fost mai considerabilã decît, de pildã, influenta lui Baudelaire asupra d-lor Arghezi sau Minulescu. Literatura modernistã nu poate fi, deci, privitã ca literaturã de “imitatie” si nici chiar ca o solutie de continuitate, întrucît saltul de nivel al literaturii renasterii noastre fatã de realitãtile nationale a fost cu mult mai mare decît saltul literaturii moderniste. Înlãturînd, asadar, caracterul agresiv si exclusiv ce se acordã, de obicei, termenului de “imitatie”, am putea defini miscarea modernistã ca o miscare iesitã din contactul mai viu cu literatura francezã mai nouã, adicã dupã 1880: – aceasta e singura deosebire; rolul romantismului francez n-a fost mai putin covîrsitor decît, de pildã, rolul simbolismului, dar, pentru noi, avea privilegiul de a fi devenit istoric, consumat si consacrat într-o literaturã consideratã ca inatacabilã; desi tot atît de fatalã prin forta legii sincronismului, miscarea modernistã a întîmpinat rezistenta unei critice organizate, a unei mentalitãti oprite în formula romantismului ca într-o adevãratã traditie, a inertiei firesti ce luptã instinctiv împotriva eternei prefaceri a lucrurilor omenesti. Prin disocierea esteticului de etic si de etnic, modernismul, de altfel, nu putea decît sã înãspreascã si mai mult rezistenta sãmãnãtorismului si a poporanismului altoite pe aceastã confuzie.
2. Desi mult mai complexã si înglobînd în ea principii contradictorii si fenomene ce nu se pot nivela uniform, miscarea modernistã se confundã adesea cu simbolismul, care, în realitate, nu e decît numai una din formele ei, pe care ne rãmîne sã o studiem în nota sa diferentialã.

*

Miscãrile literare nu pornesc, în genere, de la conceptii definite, ci dintr-o tendintã comunã de reactiune împotriva unei forme învechite de artã; formula viitoare izvorãste dintr-o elaboratie înceatã si obscurã, necristalizatã într-o constiintã de sine decît mult mai tîrziu. Ura împotriva înaintasilor este adesea singura trãsãturã de unire a soldatilor idealurilor noi, pe care, dupã victorie, totul îi desparte. Pornit si el dintr-o reactiune, nu trebuie deci sã considerãm simbolismul numai prin latura lui negativã, ci si prin caracterele esentiale ce-i dau un aspect si o unitate interioarã. Iesit din faza militantã a negatiunii si intrat în ritmul curentelor literare ca un fenomen distinct, simbolismul poate fi acum redus la elementul sãu caracteristic. El nu mai trebuie confundat cu individualismul în artã, cum îl confundã, de pildã, la noi, dl. Davidescu, si cum l-au confundat si alti istoriografi ai simbolismului ca Remy de Gourmont, vãzînd în simbolism: „une littérature très individualiste, très idéaliste et dont la variété et la liberté même doivent correspondre à des visions personnelles du monde”1 : orice talent nou este afirmatia unui individualism; el nu e numai principiul eliberator dintr-o formulã literarã veche, întrucît orice scoalã nouã reprezintã principiul unei emancipãri. În literatura românã, simbolismul nu înseamnã numai descãtusarea poeziei din tiparele eminescianismului, deoarece în cazul acesta Cosbuc ar fi fost primul simbolist, si nu reprezintã, de asemeni, numai o revolutie metricã, dupã cum nu reprezintã numai cãutarea ineditului sensatiei sau al expresiei, întrucît, primenirea fondului si a formei constituie un principiu de evolutie generalã. Simbolismul este de o naturã mai specificã; în esentã, el reprezintã adîncirea lirismului în subconstient prin exprimarea pe cale mai mult de sugestie a fondului muzical al sufletului omenesc.
Esenta muzicalã a simbolismului a fost recunoscutã chiar de fãuritorii simbolismului. Dacã principiul
de la musique avant toute chose2
al artei poetice verlainiene se poate raporta încã la o muzicã exterioarã, indicatiunilor unor poeti, ce au cugetat asupra propriei lor arte, nu mai lasã nici o îndoialã asupra problemei: „Un souci musical, scria Mallarmé, domine, et je l’interpréterai selon sa visée la plus large. Symboliste, Décadente ou Mistique, les Ecoles... adoptent, comme recontre, le point d’un idéalisme qui (pareillement aux fugues, aux sonates) refuse les matériaux naturels et, comme brutale, une pensée directe les ordonant, pour ne garder rien que la suggestion”3. Continuator al lui Mallarmé, Paul Valéry insistã în acelasi sens: „Ce qui baptisé Symbolisme se résume très simplement dans l’intention commune à plusieurs familles de poètes (d’aileurs ennemies entre elles) de reprendre à la Musique leur bien”4.Natura fondului impunea de la sine stãrile sufletesti vagi, neorganizate; natura formei sugestive impunea solubilitatea versului si revolutia prozodicã, privitã apoi de unii critici ca nota diferentialã a simbolismului.

1 „... o literaturã strict individualistã, strict idealistã si a cãrei varietate si libertate trebuie sã corespundã unor viziuni personale asupra lumii”, în lb. francezã. (n.ed.)
2 „Muzica mai presus de orice”, în lb. francezã. (n.ed.)
3 „O preocupare muzicalã dominã, si eu as interpreta-o conform scopului sãu cel mai cuprinzãtor. Simbolistic, Decadent sau Mistic... Scolile... preiau ca punct de întîlnire momentul unui idealism ce (asemenea fugilor sau sonatelor) refuzã materialele naturale si considerã brutalã o gîndire directã care sã le ordoneze, pentru a nu pãstra decît sugestia”, în lb. francezã. (n.ed.)
4 „Ceea ce se numeste Simbolism se rezumã foarte simplu în intentia comunã mai multor familii de poeti (dealtfel dusmane între ele) de a rãpi tot ce e mai bun de la muzicã”, în lb. francezã. (n.ed.)

Home