Lioara Popa este elevã în clasa a X-a la Liceul de Artã “Octav Bãncilã”. Studiazã pianul de la 5 ani. De-a lungul timpului a avut numerose recitaluri la Palatul Culturii, Muzeul “Mihail Kogãlniceanu”, Muzeul “Vasile Alecsandri”, Teatrul National etc. A participat la concursuri nationale, obtinînd urmãtoarele premii: clasa a II-a – premiul la Concursul National de Interpretare “Achim Stoia”, FocSani; clasa a III-a – premiul I la Concursul National “Carl Czerny”, Piatra Neamt Si premiul II la Concursul de Interpretare Deva; clasa a V-a – mentiune la Olimpiada Nationalã de Muzicã, Tulcea, premiul I la Concursul National de Pian “Carl Czerny”, Piatra Neamt Si premiul I la Concursul Muzical de Interpretare Instrumentalã “Ciprian Porumbescu”, Suceava; clasa a IV-a – premiul I la Olimpiada Nationalã de Muzicã, Piatra Neamt; clasa a VII-a – premiul I la Olimpiada Nationalã de Muzicã, Bacãu; clasa a IX-a – premiul I la Concursul National de Pian “Carl Czerny”, Piatra Neamt. De asemenea, a avut ocazia sã sustinã un concert cu Orchestra Filarmonicii “Moldova” IaSi, în clasa a VII-a. A obtinut permanent premiul I la învãtãturã, participînd în clasa a IV-a la Olimpiada de Limba Si Literatura Românã, faza pe oras.

PÃMÎNT AFÎNAT

Din spãlarea mea cu pãmînt
Aunci cînd s-a întîmplat sã mã întîmplu,
M-am nãscut eu singurã,
Precum un tricou ce-l întorci pe dos.
M-am nãscut singurã
Pentru cã mã sãturasem sã-mi aStept o mamã
Sã mã nascã.

Toti oamenii ar trebui sã se nascã singuri.
De ce mamele sã se chinuie pentru noi?
De ce mamele sã mai fie mame
Cînd singuri ne putem veni?

Oricum sîntem sub pietre reci
Oricum sîntem sub un cuvînt.
În orice caz rãmînem seci
Cît timp avem pe noi pãmînt.

ASa cã eu Si din spãlarea,
Nu cea de apã, ci pãmînt,
Eu m-am nãscut doar eu pe lume,
Din mine Si-un cuvînt.


SORI

Zi...
Soare singur între oameni singuri,
În umbra ta rãmînen singuri!

Noapte...
Lunã plinã slujitã de stele...
Luminã furatã soarelui rece,
ESti falsã Si toate perechile
de sub lumina ta sînt false.

Pleacã lunã, vino soare
Chiar de-i noapte în rãcoare!
Rãmîi om, singur sub soare,
Într-o noapte pe rãcoare.


ÎNTREBÃRI

Mã întreabã furnicile
despre palmele faraonilor
    Si eu tac.
Mã întreabã melcii
despre privirile fariseilor
    Si eu tac.
Marea stîngã face valuri
albe, spumoase Si vagi
cãtre marea dreaptã
plinã de stele.
Mã întreabã umbra mea
despre naSterea sa.
Si tac pentru cã eu am nãscut-o.


IARNÃ DE MÃRGEAN

Prin frunza ta anticã
Descoperisem muzica.
Ningea cu note, iar albul,
    O, albul,
    tu frumosul meu,
albul dorea negrul,
eu te doream pe tine,
tu doreai cerul.
Furnica se urcase
    pe nasul meu
    Alunecînd
prin fulgi de nea.
Între degetele
noastre mari
Dragostea se dãdea
    cu sania.
Si noi o urmam.

Home