Magdalena CONSTANTINESCU

 

AFARĂ

iesi afară si plîngi
vaporul încărcat e un nor
noi între noi nu distingem
funiile legate pe cer -
e o zi de aur si tăcere,
nu se mai poate vedea
depărtarea cu lungi picioare.
literă tristă si vină
în nebăgare de seamă -
mor umbre de pesti si mit
plîns înăbusit...

 

EXISTENTĂ

inima părăsită nu cazi
templul costeliv apostoli calzi
Pitia scrisul poleieste
rănile seacă îngereste
sîngele fluviului lăuntric
noi existăm în cerul mitic